Latest Event Updates

San Valentine’s Day, Sarbatoarea indragostitilor

Posted on Updated on


San Valentine's Day

Care este legenda Sf.  Valentin,                                                                    Sarbatoarea Indragostitilor?

Povestea acestei sarbatori ne face sa ne intoarcem in timp, peste secole.

In vremea Romei Antice, in februarie aveau loc pregatirile pentru sezonul renasterii, al primaverii. Pe la jumatatea lunii februarie avea loc un ritual numit Lupercalia, cu scopul de a tine departe lupii de campurile cultivate. In acelasi timp, era o sarbatoare arhaica a fertilitatii, a rasturnarii regulilor si ordinii cunoscute, pentru a permite comunitatii sa se purifice, sa reinceapa un ciclu. Practic, era o serbare inspirata din ciclul natural viata-moarte, cu diverse ritualuri, cortee, serbari cu masti, care au continuat oarecum pana astazi, prin sarbatoarea Carnavalului.

Ca celebrare a fertilitatii, Lupercalia prevedea pana si ritualuri de “biciuire”, la care femeile se supuneau in public, de catre grupuri de barbati.

Deci, o sarbatoare antica si complexa, cu semnificatii mult mai profunde la origini, discutabile in acelasi timp, bazate pe sexualitate ca nevoie de reproducere. Ea a fost transformata in timp in ceva mult mai lejer, in ceva care sa ne aminteasca de importanta ideii de cuplu, de necesitatea de a-ti gasi “inima-pereche”.

 

Biserica Crestina voia sa inlocuiasca acest ritual pagan cu o sarbatoare si un Sfant dedicat indragostitilor. Astfel, in 496 d.Hr, Papa Ghelasie decreta  inlocuirea acestui ritual cu celebrarea Sf. Valentin, cel care si-a dedicat viata comunitatii crestine din actualul oras Terni. E considerat protectorul indragostitilor pentru ca, se pare ca este primul prelat care a celebrat casatoria dintre un legionar roman si o tanara crestina, Sabino si Serapia. O poveste trista, caci descoperind ca Serapia este grav bolnava, Sabino se boteaza, se casatoresc si mor impreuna. O poveste trista, dar romantica in aceeasi masura.

Se povesteste ca Imparatul Claudiu al II-lea, luptator indarjit, ar fi interzis soldatilor romani sa se casatoreasca. Dar, Sf. Valentin, care era un preot crestin, credea ca dreptul oamenilor de a se casatori era lasat de Dumnezeu, deci nimeni nu putea sa il interzica, nici macar Imparatul. A fost persecutat pentru ideile si faptele sale, a fost inchis si condamnat. Pana in ziua executiei, Sf. Valentin a trimis scrisori de adio catre prieteni, semnandu-le

“Adu-ti aminte de Valentin al tau!”

 Sa fie oare aceasta inspiratia modului actual de a sarbatori, prin schimbul de ravase?

Legenda spune ca Sf. Valentin, auzind 2 indragostiti certandu-se, iesi in intampinarea lor cu un trandafir, rugandu-i sa faca pace, tinand amandoi trandafirul in mana si facand atentie sa nu se intepe! Dupa ceva vreme, acesti tineri se prezentara la Sf. Valentin pentru a-i cere binecuvantarea casatoriei lor. Cand povestea a devenit cunoscuta, comunitatea a decis sa mearga in pelerinaj la Episcopul Valentin, in 14 ale lunii, ziua dedicata binecuvantarii. Ulterior aceasta data a fost restransa la 14 februarie, ziua mortii Sf. Valentin.

 

De ce este controversata povestea Sf. Valentin?

Iubirea e universala, intr-o oarecare masura legenda protectorului  indragostitilor este a noastra, a tuturor.

Exista mai multe teorii diferite despre originea acestei sarbatori a iubirii romantice.

Una dintre cele mai acreditate este aceea ca fu introdusa ca sarbatoare a iubirii, gratie cenaclului literar al lui Geoffrey Chaucer (1343-1400), care in poemul sau “Parlamentul pasarilor”,  face referire la unirea lui Richard al II-lea al Angliei cu Anna de Boemia. In orice caz, in Anglia si in Franta Evului Mediu, la jumatatea lunii februarie se sarbatorea imperecherea pasarilor.

 

De asemenea, intorcandu-ne in timp, legenda Sf. Valentin povesteste ca acesta ar fi daruit o suma importanta ca zestre unei alte tinere sarace, care dorea sa se casatoreasca, fara de care tinara risca sa fie marginalizata si pierduta. Asadar, Sf. Valentin  credea in iubire, fiind un luptator in numele ei, capabil de generozitate si altruism.

Sa fie oare aceasta originea obiceiurilor de astazi, de a darui ceva persoanei iubite?

De unde conotatia comerciala?

In tarile anglo-saxone, in sec. XIX, trasatura caracteristica a  acestei sarbatori, era schimbul de “valentine”, bilete de dragoste cu fraze si simboluri ale iubirii romantice: inimioare, porumbei, Cupidon.

La jumatatea secolului, in S.U.A,  Esther Howland producea aceste bilete cu urari la scara industriala.

 

Cum se sarbatoreste Sf. Valentin in Europa si in lume?

In Italia, tara lui Romeo si a Julietei sau  a barbatului “latin lover” se inunda spatiul fizic si cel virtual cu simbolul inimii, deci al iubirii. Si nu doar atat: in tara ciocolatei, afrodisiac demonstrat, se serveste ciocolata intr-o cantitate si intr-o varietate de-a dreptul impresionante. Atat barbatii, cat si femeile, in special din sudul Italiei, sunt cunoscuti drept pasionali, vulcanici, explozivi. Italienii ofera in aceasta zi cadouri diverse, de la mesaje, la flori, ciocolata, pana la bijuterii sau calatorii.

In Germania, de Sf. Valentin  se trimit partenerului/ei bilete cu urari de dragoste si cadouri sau flori. O caracteristica mai curioasa a felului de a sarbatori aici, este asocierea iubirii cu o afectiune psihica, indragostitii fiind considerati “nebuni”. Se spune ca in aceasta zi germanii impodobesc peretii ospiciilor si spitalelor cu diferite inscriptii, desene colorate, grafitti.

In Olanda sau in Anglia multi trimit aceste bilete fara a dezvalui propria identitate, amintind despre “misterul iubirii”.

Dar Franta? Cum sa nu vorbim de Paris, orasul romanticilor vesnic indragostiti?  Aici toate iubitele tinere sau pur si simplu prietene, pana la mame, bunici, surori, primesc cadou bijuterii scumpe. Probabil o traditie legata de spiritul monarhic opulent. Dar, francezii au un mod foarte elegant si frumos de a sarbatori iubirea, prin celebrarea femeii, ca figura centrala a familiei, a societatii. In acelasi timp, ei sunt foarte toleranti si deschisi catre modernitate si diversitate. Aici, fiecare isi gaseste  coltul sau de iubire.

In Japonia traditia prevede ca fetele sa daruiasca o cutie de bomboane de ciocolata baietilor, nu neaparat logodnici, ci si prieteni sau colegi de munca. Barbatii care primesc o cutie de bomboane, trebuie sa daruiasca  la randul lor,  o luna mai tarziu, deci pe 14 martie, de White Day o cutie de  ciocolata alba, albul fiind asociat puritatii. La inceput se daruiau bezele sau ciocolata alba, acum lenjeria a devenit un cadou potrivit. Mai mult, in Japonia a devenit o obligatie ca femeile sa daruiasca tuturor colegilor bomboane, “giri-choko”, de la “giri”- obligatie si “choko”- ciocolata. E diferit de “honmei-choko”, ciocolata daruita persoanei iubite. Sau de “tomo-choko”, cea pe care o facem cadou unui prieten.

In Corea de sud, obiceiurile sunt similare cu cele ale japonezilor, cu diferenta ca, cine nu a primit nimic de 14 februarie sau 14 martie, trebuie sa mearga la restaurant de 14 aprilie, “Black Day”, si sa serveasca paste cu cerneala de sepie.

In China, barbatul face cadou flori si bomboane de ciocolata, dar in august are loc o traditie antica, chemata ‘’Noaptea Saptelor’’,   in care tinerele isi demonstreaza calitatile, in vederea casatoriei. “Noaptea Saptelor”, potrivit legendei “Ciobanului si tesatoarei ” care s-au gasit in rai, in ziua a 7-a, a lunii a 7-a a calendarului lunar.

In Spania, de Sf. Valentin se daruiesc trandafiri rosii, rosul fiind culoarea iubirii.

In Turcia este celebrat Sf. Gregor, in ceea ce ei numesc “Ziua Inimilor dulci”.

In Egipt serbarea este pe 4 februarie, de “Ziua iubirii egiptene”.

In Danemarca, barbatii scriu iubitelor ravase de dragoste umoristice, semnate doar cu o serie de puncte ce corespund numarului de litere al numelui autorului.  Daca tanara ghiceste numele semnatarului, va primi un ou de Paste.

In tarile arabe, barbatii se supun unor probe fizice, pentru a demostra iubitei forta si rezistenta la durere. De remarcat, ca in Arabia Saudita este interzisa prin lege aceasta serbare, de 14 februarie e interzis florariilor sa vanda trandafiri rosii.

In America in schimb, Sf. Valentin este sarbatoarea tuturor, nu doar sarbatoarea iubirii, ci si a familiei si a prieteniei: chiar si  copiii schimba cadouri, biletele cu eroii  desenelor animate preferate.

De departe, cea mai democratica tara este Finlanda: aici se celebreaza de 14 februarie Ziua Prieteniei. Finlandezii considera ca nu este corect sa sarbatoresti iubirea, fata de cei care nu si-au gasit inca perechea, deoarece acestia s-ar putea simti in afara acestei sarbatori, inconfortabil chiar. Ei tin sa sublinieze ca in iubire, ca si in prietenie, sunt importante calitati precum sacrificiul, devotamentul sau loialitatea.

 

Iata asadar ca aceasta sarbatoare nu este una “pagana”, asa cum se vehiculeaza si este mai “universala”, decat s-ar putea crede. Este interesant faptul ca sunt atatea moduri de a “vedea”, de a interpreta un sentiment.

Iubirea  merita o sarbatoare  a ei, dar ea trebuie onorata in fiecare zi, in orice loc sau moment posibil. Fie ca alegi un ravas, un gest frumos, un cadou, un apel telefonic, un mesaj la distanta, sarbatoreste si tu! Fii romantic!

Un gand frumos naste fericire!                                      

https://www.italianshops.ro/

Fettuccine alla Papalina

Posted on Updated on


Fettuccine Campofilone 2

Un nume inedit, pentru o reteta inedita.

Stiti de ce se cheama Fettuccine alla Papalina?

Ei bine, numele acestei retete vine de la Papa Pio XII, un client frecvent al restaurantului ’’La Cisterna’’ din Roma, in apropiata vecinatate a Vaticanului, care ceruse bucatarului sau sa ii pregateasca o reteta noua de paste, ceva ce nu mai fusese gatit pana atunci.

Plecand de la cunoscuta reteta Spaghetti alla carbonara, respectivul bucatar a inlocuit ingredientele pentru a crea noul preparat, lejer si digerabil, dar in acelasi timp delicat si nobil. In loc de spaghetti a folosit fettuccine, pancetta a fost schimbata cu prosciutto crudo, branza pecorino a fost substituita cu parmezanul, adaugand bazei de carbonara cu ou, putina ceapa calita, cu un adaos de vin alb.

Se obtine astfel o reteta mai putin cunoscuta, mai putin ‘’turistica’’, dar foarte rafinata, urmand traditia gastronomiei romane.

Aceasta poate fi imbogatita cu mazare sau hribi, precum si cu smantana, pentru un sos mai consistent.

Dar despre diferenta dintre ”fettuccine” si ”tagliatelle” ?  Este vorba doar despre latimea fasiei de pasta, in cazul fettuccinelor este mai mica decat cea a tagliatellelor, intrucat aluatul este acelasi:

 

  • Tagliolini 1-2 mm
  • Fettuccine 3-5 mm
  • Tagliatelle 6-10 mm
  • Pappardelle 1-2 cm

Ingrediente pentru 4 portii

 

  • 250 g Fettuccine Campofilone
  • 400 g prosciutto crudo
  • 4 galbenusuri de ou
  • 1 ceapa rosie
  • 300 g parmezan
  • 100 ml vin alb
  • ulei de masline
  • sare
  • piper

 

Mod de preparare

Se fierb ‘’al dente’’ pastele Fettuccine Campofilone  in apa abundenta cu sare.

Se taie ceapa rosie fideluta si se caleste in putin ulei de masline, impreuna cu prosciutto, se adauga vinul alb si se lasa sa se evapore.

Se bat galbenusurile si se amesteca cu parmezanul.

Se scurg pastele, se amesteca cu prosciutto si se adauga peste pasta calda galbenusurile preparate.

Se serveste cu putin parmezan deasupra.

Acum  Fettuccinele noaste  ”alla Papalina”   sunt gata pentru servire.

Asa cum am mentionat, se poate varia putin reteta dupa gust, adaugand mazare sau hribi ori smantana, pentru un sos mai bogat.

Pofta buna!

https://www.italianshops.ro/

Cum sa pregatesti o cina gourmet la inaltime

Posted on Updated on


 

 

cena gourmet 2

Ai nevoie sa pregatesti o cina deosebita si nu prea stii de unde sa incepi ? Cuvantul „gourmet” ti se pare prea sofisticat pentru o cina, fie ea si „deosebita”?

Ei bine, nu, nu trebuie sa fii neaparat „master chef”, ca sa pregatesti o cina la inaltime, la inaltimea tuturor asteptarilor, evident !

Ne vom inspira din bucataria italiana, variata si plina de gust si culoare, pentru a da cateva idei pretioase. Unul din atuurile bucatariei italiene este folosirea unei varietati foarte insemnate de fructe si legume de sezon, practic se valorifica orice „fruct” al pamantului, in functie de sezon. Se creeaza combinatii uneori simple, de 2 ingrediente, alteori mai complexe, suprinzatoare insa intotdeauna din punct de vedere gastronomic. Nu lipsesc condimentele , care dau nota de personalitate oricarui preparat gastronomic.

O cina gourmet trebuie sa fie inainte de toate „deosebita”, deosebita de ceea ce preparam la o masa traditionala, sa aduca ceva nou, inedit, savuros pe masa noastra. Nu cantitatea este ceea ce conteaza, ci calitatea si fantezia imbinarii ingredientelor. Si chiar putem sa alegem intre preparate cu timp mai lung de coacere / pregatire sau preparate rapide, practice, gustoase. Primul pas este alegerea ingredientelor in functie de menu: menu vegetarian, menu pe baza de carne, menu pe baza de peste sau menu combinat carne/peste, evident in functie de sezon, pentru ca legumele sau fructele de acompaniament e bine sa fie intotdeauna de sezon.

Vom lasa deoparte „clasicele gustari”, pentru a cauta combinatii inedite de ingrediente ideale pentru o cina deosebita. Aici fantezia are un rol important, ca si deschiderea catre gusturi noi, catre alimente pe care nu le consumam in fiecare zi. De exemplu, bucataria moderna foloseste foarte mult fructele, atat pentru paleta cromatica, cat si pentru savoarea proaspata pe care o dau preparatelor. Fie ca vorbim de fructe exotice, precum avocado, mango, ananas sau clasicele capsuni, mere, fructe de padure, pere, acestea isi pot gasi foarte bine intrebuintarea in realizarea unor preparate lejere si gustoase. Combinatia dulce-sarat este extraordinara. Un Risotto cu capsuni, o Salata de mere cu parmezan sau o gustare de Pere cu parmezan si otet balsamic, sunt preparate simple si de mare efect.

 

Ce gustari deosebite si lejere, totodata, putem combina pentru o cina gourmet? De exemplu, o Salata de creveti cu ananas sau   Pere feliate cu fasii de parmezan si otet balsamic. Branzeturile de pasta moale cu  Dulceata de capsuni cu otet balsamic  sau cu  Mostarda de ceapa rosie sunt o combinatie extraordinara.

Daca ne plac fructele exotice putem opta pentru  Avocado si prosciutto  sau  Somon si avocado, se prezinta foarte bine. O alta combinatie pot fi Frigarui de somon cu piper roz. Crutoanele de paine de secara cu caviar si somon sunt excelenta gustului.

Rulourile de castane cu bacon sunt o combinatie super gustoasa, e nevoie de bacon taiat in felii foarte, foarte subtiri.

 

In bucataria italiana, bruschetele sau crutoanele se pot combina in diverse variante: cu rosii proaspete, cu sosuri gata preparate pentru bruschete, cu Crema de masline negre,  Crema de anghinare,  Crema de masline verzi, cu Pesto de ardei, cu Crema de fistic, cu Crema de rosii uscate. De asemenea, putem inlocui painea prajita cu Crackers de soia sau Crutoane integrale. Crema de masline verzi cu citrice este un deliciu de incercat.

Daca alegem gustari cu legume, se recomanda  Rulourile de vinete cu rosii uscate  sau  Rulourile de dovlecei cu branza, cu vinete sau dovlecei taiate felii lungi si coapte la grill.

O gustare italiana recomandata in sezonul rece este Sufleu de parmezan, pentru care sunt si multe variante cu legume. Se serveste cald, de aceea e mai potrivita in sezonul rece.

 

La preparatele de felul I putem opta intre supe creme, paste sau risotto. Alegerea e destul de vasta.

Recomandam  Supa crema de cartofi si sparanghel, cu scoici sau

Supa crema de morcovi si scortisoara .

 

 

 

Un  Risotto cu sofran si esenta de lemn dulce, un   Risotto cu capsuni   sau un   Risotto cu afine si bacon pot fi o alegere rafinata. Evident,  un   Risotto cu capsuni sau un  Risotto cu afine  e indicat atunci cand e sezon de capsuni, respectiv de afine . In sezonul hribilor, se poate prepara Risotto cu hribi, gustul hribilor proaspeti este incomparabil mai bun.

Daca nu dorim sa preparam neaparat un Risotto, ne putem gandi la o reteta precum  Orez rosu cu ansoa, capere si rosii uscate.

 

Daca alegem pastele pentru felul I, avem optiunea pentru paste la cuptor. De exemplu, lasagna se poate pregati dinainte, exista o diversitate de retete si este foarte delicioasa reincalzita. Lasagna cu branza si nuci e spectaculoasa. O alta optiune pot fi Canneloni cu sos de peste, daca a fost ales un menu de peste, sau Linguine cu cerneala de sepie.

 

 

Pentru felul II, daca alegem menu de peste, avem 2 idei super gustoase si prezentabile:  Somon in crusta de migdale sau   Merluciu la abur de curcuma, cu cipsuri de legume.

 

Pentru un menu de carne, cina noastra gourmet poate prevedea  File de porc cu hribi si trufe  sau  File de porc impanat in nuci .

O reteta mai complexa este Rata in sos de cedru si fistic.

In cazul in care avem o preferinta pentru carne alba putem opta pentru: Piept de pui cu migdale sau  Rulada de curcan cu struguri albi.

 

 

Garnitura la un preparat din carne este preferabil sa fie cu legume de sezon, au un plus net de gust. Daca alegem «clasicii » cartofi, ne putem gandi la Trandafiri de cartofi la cuptor , au o prezentare deosebita ! Chiar si o alegere simpla de legume sotate poate avea un plus de aspect prin modul de taiere al legumelor, mai precis forma in care sunt taiate. O banala salata de legume prezentata in cosulete de parmezan se poate transforma intr-o garnitura superba.

Categoric, folosirea uleiului extravirgin de masline ne da garantia reusitei preparatelor noastre. Ca si condimentele, in bucataria italiana se folosesc o sumedenie de condimente, proaspete sau deshidratate, importanta este imbinarea lor.

 

 

Nici desertul nu e de uitat! O idee de desert tipic italian este  Tiramisu cu crema de fistic  O alta idee ar fi Cannoli sicilieni, un dulce tipic italian foarte cunoscut si apreciat.

 

E greu sa alegi preparate deosebite, rafinate  si savuroase? Credem ca o cina gourmet trebuie sa puna accent pe prezentare, pe imbinarea corecta a alimentelor, dincolo de cadrul in care are loc cina. O cina gourmet nu trebuie neaparat servita la restaurant.

E foarte placut si interesant sa incerci, sa te straduiesti  in a «crea» un menu gourmet. Asa incepe calatoria gustului.

Gustul bun te va inspira mereu!

Succes!

https://www.italianshops.ro/produse-gourmet.html

 

 

 

Trufele, delicii culinare cu valoare de diamant

Posted on Updated on


Trufele- ciuperci sau tuber?

Trufele sunt ciuperci care cresc sub pamant, in forma de tuber, aflate intr-un proces de simbioza cu radacinile anumitor arbori sau arbusti: stejar, fag, tei, carpen, alun, pin. La exterior prezinta o crusta numita peridium, in vreme ce masa carnoasa este numita gleba.

Trufele contin in mare parte apa, fibre, saruri minerale, substante organice caracteristice arborelui cu care traiesc in simbioza. Forma lor depinde de caracteristicile terenului in care cresc: un teren moale va da nastere unor trufe de forma sferica, in timp ce, pe un teren dur, pietros si cu multe radacini se vor gasi trufe de forma iregulara.

Ca o curiozitate, trufele sunt considerate o „santinela ambientala”, intrucat ele cresc doar intr-un ambient nepoluat.

 

 

 Putina istorie a trufelor

 

Istoria trufelor

 

Trufele erau cunoscute si apreciate inca din vremuri antice. Sumerienii consumau trufele in combinatie cu orz, naut, linte sau mustar.

Erau considerate drept „hrana zeilor” (Plinius cel Batran), dar abia in epoca Renasterii au cucerit primul loc in randul celor mai rafinate preparate. Si nu doar atat: ele au fost utilizate chiar si ca un mijloc in diplomatie, de catre Contele Camillo Benso de Cavour.

Daca Gioacchino Rossini vorbea despre trufe ca despre „Mozart al ciupercilor”, Lordul Byron credea ca parfumul acestora ii hraneste creativitatea, iar Alexandre Dumas definea trufele „Sancta Santorum” al gastronomiei. Jean-Anthelme Brillat-Savarin, care le-a numit „ diamantele gastronomiei”, invoca, în elegantul stil francez, că: “trufele sunt un puternic afrodisiac și, în anumite circumstanțe, sunt capabile să le facă pe femei mai bune, iar pe bărbați, mai amabili”.

Cautarea trufelor este o arta, o experienta intre zen si magie. De ea se leaga ritualuri scaramantice, secrete pastrate cu sfintenie pentru a fi transmise generatiilor viitoare, mistere care au devenit adevarate legende.

Intre cautatorul de trufe (Tartufaio) si ajutorul acestuia, un caine antrenat special, este un raport aparte, impartasesc aceeasi intuitie, aceeasi pasiune in cautarea trufelor,  „diamantele pamantului”.

 

 

Trufele italiene- veritabile delicii culinare

 

Specii de trufe

 

Italia este unul dintre cei mai mari producatori si exportatori de trufe si produse derivate.

Printre delicatesele culinare italiene pe baza de trufe se numara:

Tagliatelle cu trufe, Faimosii Tajarin (Taglierini cu trufe) sau  Risotto cu trufe albe. Dar, la fel de bine trufele pot asezona mancaruri simple, precum oua, tartine, bruschete. Crema de trufe sau Untul de trufe sunt produse cu care putem pregati niste mancaruri simple, dar savuroase. De altfel, simplitatea este cuvantul-cheie pentru a descrie preparatele cu trufe. Mirosul intens si gustul unic al trufelor sunt cele care dau de fapt noblete preparatelor.

De remarcat, ca exista numeroase specii de trufe. Cele mai apreciate din punct de vedere gastronomic sunt:

Trufe albe cunoscute drept Trufe de Alba, recoltate din septembrie, pana in decembrie.

Caracteristici organoleptice: sunt netede la exterior, de o culoare galben-ocru sau galben-masliniu. Carnea de la interior este alb-galbuie, cu nuante maro. Trufa alba are un miros deosebit de puternic si unic, de branza si usturoi. Gustul este usor picant. Cu toate acestea sunt usor digerabile, se consuma de obicei crude.

 Habitat: Piemont, Umbria, Toscana.

Trufe negre de iarna, recoltate din decembrie, pana in martie, in Piemont, Apeninii Centrali.

Caracteristici organoleptice: suprafata exterioara este  neagra, grunjoasa. Interiorul este negru-maro, cu multe venisoare albicioase. Au o aroma delicata, exaltata la tratament termic.

Trufe negre de vara sau Scorzone, recoltate din iunie, pana in august.

Caracteristici organoleptice: exteriorul este de culoare neagra, cu negi proeminenti. Interiorul este maro, cu multe vene de dimensiuni mari. Aroma lor este mai delicata, similara cu cea a hribilor.

Trufe Bianchetto sau Marzuolo, recoltate din ianuarie pana in aprilie, in Toscana, Marche, Romagna. Caracteristici organoleptice: crusta este netede, de culoare alb-ocru, pana la portocaliu inchis. Interiorul este alb la inceput, devenind rosu inchis la maturitate. Trufele Bianchetto au un miros pregnant de usturoi, ceea ce le face mai putin digerabile.

Dincolo de specie, este dovedita valoarea nutritionala a trufelor: au un continut de proteine nobile mai mare decat carnea, sunt o sursa de magneziu si Ca, dar si de vitamina C.  Au importante efecte antioxidante, gratie continutului de uleiuri esentiale.

 

Trufe albe si trufe negre- principale diferente

 

Cunoscatorii stiu deja ca exista 2 tipuri de trufe, distinse la nivel cromatic: albe si negre. Acestea se disting apoi in functie de perioada de recoltare, calitate si valoarea de pe piata trufelor.

Locurile cele mai cunoscute pentru provenienta trufelor sunt Alba, pentru trufele albe si Norcia, pentru trufele negre.

Fara indoiala, Trufele albe sunt cele mai valoroase, putand ajunge pana la 12.500 euro/kg. Se recomanda crude pentru consum, pentru a nu isi pierde calitatile organoleptice.

Trufele negre au calitati diferite. Fiind mai putin delicate se pot folosi si prin coacere usoara, pentru a nu isi pierde aroma originala.

 

 

Ce retete putem pregati cu trufe?

 

 

Preparatele cu trufe acopera o paleta larga, de la gustari, feluri principale, pana la deserturi sau lichioruri.

De la paine de casa, pana la desert, se poate alcatui un menu gourmet pe baza de trufe.

Italienii s-au intrecut pe sine in prepararea a numeroase produse ideale pentru gustari: ulei aromatizat cu trufe, sosuri pentru bruschette, salam cu trufe, branza cu trufe, sare aromatizata cu trufe, miere cu trufe.

Cateva retete cu trufe:  Tagliatelle cu trufe, Lasagne cu cartofi si trufe, Ravioli cu hribi si sos de trufe, Risotto cu trufe albe, Gnocchi cu fonduta de trufe, Crutoane cu trufe si branza, File de porc cu trufe, Muschi de vita cu trufe, Praline cu trufe, Inghetata cu trufe.

   Carpaccio sau rase deasupra preparatelor, crude sau usor incalzite in felii foarte subtiri, trufele incanta ochiul si cuceresc palatul!  Combinatia cu parmezan este  exaltanta.

In materie de vinuri, sunt recomandate vinurile lejere, putin aromatice, cu aciditate scazuta.

 

Sarbatoarea anuala a trufelor de la Alba

 

Targul international al trufelor de Alba

 

In fiecare an, intre octombrie si decembrie, are loc un eveniment special la Alba, in Piemont :

Targul international al trufelor, o imbinare de sarbatoare, folclor, istorie, enogastronomie dedicata pasionatilor, cunoscatorilor, dar si profanilor curiosi despre „diamantele din bucatarie”.

 

 

Trufa alba

Sarbatoarea ajunsa deja la a 90-a editie cuprinde mai multe sectiuni:

Alba Truffle Show, Cooking Show, Wine Tasting experience, Il Paglio degli asini. De asemenea au loc expozitii, concerte, degustari in spatii diverse, Alba fiind oarecum in aceasta perioada centrul universului enogastronomic. Pasiunea pentru trufe, cultivarea gastronomiei ca arta ii aduce impreuna pe cei mai importanti master chef din intreaga lume.

Targul international al trufelor din Alba este cea mai mare expozitie internationala a trufelor provenite de pe colinele din Langhe, Roero, Monferrato.

Cine nu isi doreste sa savureze aceste comori naturale, elixir de sanatate?

https://www.italianshops.ro/

Midii alla tarantina

Posted on Updated on


Midii alla tarantina 3

Puglia e faimoasa pentru plajele sale insorite, mare si… orecchiette, o pasta scurta tipica zonei. Si bucataria pulieza este la fel de renumita prin simplitatea ei, asa cum sunt midiile “prajite” sau

Midii alla tarantina, reteta despre care vom vorbi in acest post. Midiile alla tarantina sunt un fel de supa de midii, perfecta pentru a fi servita ca gustare. Atentie! Midiile sunt un preparat care se serveste in principal ca gustare, in bucataria italiana in general.

Savoarea acestui preparat aminteste de cea a clasicului sotè, dar gustul picant da ‘’personalitate’’ si complexitate pe ansamblu. Dupa servire, nu poti rezista sa nu ‘’curati’’ la propriu farfuria, adica ‘’fare la scarpetta’’, cum spune o expresie italiana.

Ingrediente pentru 4 portii

  • Midii 1kg
  • Pulpa de rosii 400 g
  • Ulei de masline 40 ml
  • Vin alb 50 ml
  • Patrunjel
  • Usturoi 4 catei
  • Ardei iute
  • Sare
  • Piper
  • Paine rustica 8 felii

Mod de preparare

Se incepe prepararea produsului curatand midiile, cu ajutorul unui cutit special sau cu unul normal,mai precis a partii care nu taie a lamei cutitului, pentru indepartarea  si a algelor. Se spala foarte bine sub jet de apa.

Se varsa jumatate din uleiul de masline intr-o tigaie antiaderenta, se adauga 2 catei de usturoi intregi, se calesc timp de 2 minute, dupa care se adauga midiile impreuna cu putin patrunjel si vinul alb. Se acopera cu un capac si se lasa midiile sa se deschida, cca. 4 minute. In acest timp, daca avem ardei iute proaspat, il tocam si indepartam semintele. Putem foarte bine folosi ardei iute in ulei de masline, gata preparat.

Intr-un alt vas se adauga restul de ulei de masline, 2 catei de usturoi zdrobiti si ardeiul iute, se caleste totul la foc mic. Odata calit, se adauga pulpa de rosii, putina sare si piper. Se adauga putina sare, intrucat midiile au deja o savoare “sarata”. Se inabusa sosul   cca. 5-6 minute, amestecand din cand in cand.

Se strecoara midiile, iar zeama ramasa se amesteca cu sosul de rosii si se continua coacerea 10 minute. Apoi se indeparteaza usturoiul din midii.

Ramane de pregatit doar acompaniamentul, adica painea. Reteta originala prevede paine pulieza, adica paine cu faina grisata de grau dur (semola). Noi putem folosi o paine rustica, pe care o taiem felii si o gratinam 3 min la cuptor, presarand cateva picaturi de ulei de masline.

Paine pulieza 2

Odata ce am terminat sosul, se adauga midiile si se amesteca pe foc. Se adauga patrunjelul tocat marunt in prealabil. Se asteapta 3 minute pentru amalgamarea gusturilor, dupa care urmeaza sa condimentam cu piper negru abundent, daca preferam.

Se serveste preparatul cald, insotit de painea gratinata la cuptor si un vin alb sec.

Acest preparat poate deveni un  felul I excelent, utilizand formatul de pasta lunga preferat.

Buna degustare!

https://www.italianshops.ro/

Cioccolatò, Sarbatoarea ciocolatei la Torino

Posted on Updated on


 

Ciocco To

 

Torino este un oras renumit pentru arta ciocolatiera, fiind considerat

Capitala ciocolatei”.

Istoria productiei de ciocolata la Torino incepe in 1560 cu Emanuele Filiberto di Savoia cel care a “inventat” ciocolata calda si  continua cu realizarea primelor praline de ciocolata artizanala “Diablotin”, cand Torino devine capitala a Ducatului, pana la producerea primului “Gianduiotto” de catre Monsieur Prochet (traditie continuata apoi de Gianduiotto Caffarel), care imbina cacao si alune, intr-o veritabila sarbatoare a gustului.

Asadar, o “poveste de dragoste care dureaza de secole” este rememorata anul acesta prin

Cioccolatò 2019, Sarbatoarea ciocolatei la Torino.

Intre 8 si 17 noiembrie 2019, Torino propune iubitorilor de ciocolata  10  zile de expozitii, degustari, spectacole, mostre, laboratoare practice si alte evenimente dedicate artei ciocolatiere. Centrul istoric al orasului Torino devine locul de intalnire al maestrilor ciocolatieri, artizanilor ciocolatei si publicului variat si numeros iubitor de ciocolata italiana. O ocazie de a impartasi istoria, cultura, traditia ciocolatei italiene la Torino. An de an Sarbatoarea ciocolatei se imbogateste cu noi valente. 

Traditia intalneste intotdeauna inovatia!

Evenimentul are loc in 2 locatii ale Centrului istoric: Piazza San Carlo si Via Roma.

piazza san carlo

Piazza San Carlo este protagonista absoluta a Sarbatoarei ciocolatei la Torino. Pe cele 2 laturi simetrice vor fi dispuse standurile expozitionale ale artizanilor producatori de ciocolata. In centrul spatiului vor fi amplasate standuri cu fabricile de ciocolata, care vor exemplifica practic parcursul boabelor de cacao, inainte de a deveni ciocolata, praline sau bautura de ciocolata. In istorica Piazza San Carlo se vor desfasura degustari, laboratoare practice, vanzari ale celor mai diverse si originale produse italiene din ciocolata.

Parfum, culoare, gust, savoare vor caracteriza acest spatiu istoric.

via roma 3

Via Roma va gazdui maestrii artizani producatori de ciocolata si produsele lor, care vor     “incalzi” la  propriu acest noiembrie. Cea mai cunoscuta strada a orasului va fi pentru 10 zile “Strada ciocolatei”: Ciocolata … neagra, amara, alba, cu lapte, cu alune, cu migdale,  cu ghimbir, cu caramel, cu portocale, cu menta, cu capsuni sau cu zmeura, cu lamaie sau cu ardei iute. Dar si Praline  cu cognac, cu lichior, cu wiskey sau cu vodca, oferta va fi cu siguranta foarte larga.  O delectare pentru toate simturile, dar si o calatorie in timp alaturi de maestrii ciocolatieri italieni.    O buna ocazie de a degusta ciocolata perfecta, de a descoperi secretele ciocolatei si diversele sale combinatii gastronomice.

Si totusi, care sunt aceste faimoase praline torineze sau piemonteze, daca dorim?

De exemplu, cea mai cunoscuta este Gianduiotto, imbinarea ideala dintre gustul boabelor de cacao si cel al alunelor de Langhe. Primii care au creat aceste praline au fost Prochet, Caffarel si apoi Peyrano, imbogatind reteta originala cu lapte si o farama de vanilie.

Cremino este o pralina in straturi, din alune si crema de ciocolata, cafea sau lamaie, creatia lui  Ferdinando Baratti la jumatatea anului 1800, in cofetaria deschisa la Torino cu asociatul  Edoardo Milano, de aici numele de  “Baratti & Milano”.

Cuneese  al rum au fost brevetate de patiserul Andrea Airone, ca o combinatie de merengue, crema de ciocolata amara si rom.

Bacio di Cherasco este o pralina de forma iregulara, imbracata in alune zdrobite si ciocolata amara.

 Grappino, creat in 1962 de Peyrano. Este o pralina umpluta cu “grappa” si  invelita in ciocolata, creata la cald, extrem de greu de obtinut, deci imposibil de imitat. Tartufo, o pralina pe baza de “ganache”, o crema pe baza de smantana, ciocolata si unt imbracate in alune zdrobite.

Acestea sunt doar o parte din renumitele praline italiene din Regiunea  Piemont.

Ce nu trebuie sa  pierdem intr-un tur al localurilor istorice ale orasului ciocolatei?

Ciocolateria Peyrano, una din cele mai faimoase ciocolaterii istorice din Torino ofera spre degustare cremini, gianduiotti, diablotini si nu numai.

Ciocolateria La Perla din Torino, un local relativ recent, din 1992, se remarca prin deosebitele sale creme de ciocolata, de la creme cu alune, pana la creme cu fistic.

Baratti  & Milano, cu vedere la cunoscuta Piazza Castello, va asteapta cu o irezistibila ciocolata calda.

Ciocolateria Artizanala Guido Gobino, a celui mai renumit Maitre Ciocolatier di Italia, Guido Gobbino,  ofera spre degustare cremino cu sare, Tourinot maxi, Bicerin sau  o fina ciocolata calda.

O bucatica de ciocolata pe zi are efecte benefice pentru organism: este un antidepresiv, contine serotonina, contine flavonoizi,  are proprietati antioxidante, protejeaza arteriile.

Ciocolata neagra  are o larga utilizare, nu doar pentru dulciuri. Se pot prepara Ravioli sau Tagliatelle de ciocolata, gustul sau este perfect pentru o Focaccia sau in combinatie cu carne de vanat. Combinatii gastronomice particulare ale ciocolatei sunt cu peste (Baccalà alla capuccina) sau orez.

Dar si in estetica, ciocolata are intrebuintare: masti pentru ten sau pentru par,  masaje de ciocolata, si asta chiar din cele mai vechi timpuri.

Nici zeii nu puteau rezista ciocolatei! Masajul de ciocolata are un puternic efect nutritiv si protectiv pentru piele, gratie untului de cacao, bogat in acizi grasi.

Ca o concluzie, se poate spune ca putina ciocolata face ziua cu adevarat frumoasa!

Viata este precum ciocolata, amarul te face sa apreciezi dulcele”.- Xavier Brebion

https://www.italianshops.ro/

 

Vremea migdalului înflorit, prilej de sărbătoare la Agrigento

Posted on Updated on


  

 

 

 

Într-un decor hibernal ce face loc timid primăverii, migdalul înfloreşte parcă peste noapte. Mândru şi admirabil, migdalul – al cărui nume semnifică în ebraică «cel care se trezeşte devreme» – este prin excelenţa vestitorul primăverii, la Agrigento, în Sicilia.

„ I-am zis migdalului :

Frate, vorbeşte-mi despre Dumnezeu!

Şi migdalul a înflorit. „

Nikos   Kazantzakis, Raport catre El Greco

 

 

 

 

La poalele «colinei sacre», în minunata Vale a Templelor, la Agrigento, are loc în fiecare an

Sărbătoarea migdalului înflorit, un eveniment unic consacrat naturii, primăverii, acestui moment de splendoare şi de biruinţă a rodului. Într-un melanj extraordinar de istorie, folclor, artă, gastronomie, Agrigento se transformă într-un oraş al păcii şi al prieteniei, al speranţei şi al bucuriei. Nu este întâmplator asta, Sicilia este o regiune de confluenţă a mai multor civilizaţii, de la fenicieni, la greci, romani, până la bizantini şi normanzi.

Valea Templelor din Agrigento adăposteşte un patrimoniu unic din timpul Greciei Antice : Templul lui Hercules, Templul Concordiei, Templul lui Jupiter, Templul Dioscurilor, cunoscut şi sub numele de Templul lui Castor şi Pollux, Templul Herei, Templul Athenei, Templul lui Demeter.

De ce există o Sărbătoare a migdalului înflorit ?

Migdalul este primul pom înflorit, chiar în miezul iernii. În perioada de înflorire a migdalului , sudul Siciliei se acoperă cu o pelerina albă si cu o aromă ameţitoare. Însusi Goethe , în „Voiaj in Italia” , a descris fascinat acest spectacol al naturii. De asemenea, celebru tabloul lui Van Gogh, Ramuri de migdal inflorit”, este o pictură care sublimează viaţa, dedicată fiind nepoţelului său nou-nascut.

Cea mai fascinantă sursă de inspiraţie rămâne mitul lui Homer legat de povestea de iubire dintre Fillide si Acamante, care plecase să combată războiul din Troia. Când supravietuiţorii se intorc acasă, dar Acamante nu, Fillide moare de durere, convinsă că Acamante a sfârşit în război. Impresionată de moartea acesteia, zeiţa Atena o transformă în migdal. Şi totuşi Acamante se întoarce, aflând de moartea principesei sale şi că fusese transformată în migdal. Îndurerat, Acamante îmbrăţişeaza arborele, care înfloreşte instantaneu , ca şi cum ar răspunde la îmbrăţişarea sa.

Pentru mistici, migdalul este cel mai bun fruct, simbolul existenţei, al naturii divine ascunse în natura umana.

Aceasta sărbătoare a fost organizată pentru prima dată la Naro, în 1934, de către contele Alfonso Gaetani, care a dorit să facă cunoscute produsele tipice siciliene.

În 1937, aceasta sărbătoare este transferată la Agrigento. Ca o curiozitate , în 2011 a fost obţinut aici premiul Guiness pentru cel mai lung Torrone : 660 m, preparat din 1500 kg de migdale şi 1000 kg de zahăr.

Din 12 februarie până pe 13 martie 2016 , Agrigento răsună în sărbătoare : În concomitenţă cu «Festivalul migdalului», are loc «Festivalul internaţional de folclor» şi «Festivalul copiilor din întreaga lume». Partea finala a acestui eveniment este dedicată în special gastronomiei , 4-6 martie 2016 .

Deschiderea se desfăşoară cu o procesiune la apus, in Valea Templelor şi cu ritualul aprinderii «facliei prieteniei », în faţa Templului Concordiei. Numeroase grupuri folclorice ajung aici din foarte multe ţări, ilustrând tradiţii încă păstrate intacte, costume specifice, dansuri , într-o competiţie a originalităţii. În fiecare an se organizează aici «Miss Primavara», precum şi «Concursul pentru balconul cel mai inflorat», de pe Via Atenea, strada principală din Agrigento.

Trofeul «Claudio Criscenzo» este oferit în timpul «Festivalului copiilor», anul acesta fiind desemnat Rusiei, ai cărei grupuri folclorice au demonstrat că prin artă se poate ajunge la o convieţuire pacifică.

Sărbătoarea culminează cu decernarea premiului Templul de aur, pentru cele 3 secţiuni : muzica , dans , costume, ce are loc în faţa Templului lui Hercule.

 

 

 

 

 

 

1223_top

 

1033

 

 

imagesZWWYW64E

 

 

Alte initiaţive : Mandorlara, Concurs de fotografie, Miss Sagra, Targ de anticariat, Expozitie de masini si motociclete de epoca, Maraton, Targul costumelor istorice. Sunt organizate, de asemenea, numeroase expoziţii cu tematici culinare, laboratoare didactice despre cultivarea migdalului, conferinţe gastronomice, degustări de produse tipice siciliene.

Despre gastronomie la Sărbătoarea migdalului

Cel de-al 4-lea week-end de festival este marcat de componenta gastronomică, respectiv de ponderea fructelor de migdal în patiserie şi in bucătăria tradiţională siciliana.

Există 2 tipuri de migdale, migdale dulci şi migdale amare, acestea din urmă nu se consumă crude , întrucât conţin acid prusic. Migdalele sunt foarte nutriente, bogate în proteine si săruri minerale, dar conţin si grăsimi, faimosul ulei de migdale dulci fiind folosit în industria farmaceutică. Migdalele amare se folosesc în medicină şi parfumerie .

Din migdale se obţin laptele de migdale, făina de migdale, pasta de migdale, uleiul de migdale, bastonaşe, care au o utilizare largă în special în patiserie, dar şi la sosuri sau lichioruri.

Un produs tipic al bucătăriei siciliene este «Pesto alla Trapanese», obţinut din migdale, roşii, busuioc, usturoi, brânză pecorino, ulei extravirgin de măsline, piper.

Principalele produse de patiserie obţinute din migdale sunt Torrone (un fel de nuga cu alune), Confetti, Amaretti. Laptele de migdal se serveşte în Sicilia în aceeaşi măsură în care în nord se serveşte capuccino. De asemenea, se adaugă în cafea în locul laptelui de vacă. Gramolata este o cremă rece de migdale cu biscuit marunţit, care se serveşte vara. Granita este un desert rece cu specific sicilian, un fel de îngheţată mai moale, preparată din apă, zahăr, suc de fructe proaspete/fructe uscate (fistic, migdale)/mentă/cafea etc.

«Armelline» este un termen care indică miezul de caise şi de piersici, prelucrat industrial pentru a scoate gustul amar, devenind astfel concurentul migdalelor dulci.

 

 

latte-di-mandorla-biologico-ricetta

???????????????????????????????

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Programul cu specific gastronomic al acestui eveniment prevede următoarele manifestări :

4/03/2016, Migdalele în lume¨- Expozitie ; orele 10:00

Cooking show – migdalele în patiseria antica a monacilor, orele 17:00,la  Palafood, Piazza  Marconi

-5/03/2016 , Concurs regional «Cake design» 10:00-13:00

  • Laboratorul gustului Slow Food ¨- migdalele în patiserie ,17:00
  • Degustare enologică, 18:30
  • Spectacolul prieteniei – folk agrigentin 20:00

-06/03/2016 , Maratonul concordiei – editia a 13- a

  • Parada grupurilor locale,10:30, de la Piazza Pirandello la Piazza Cavour
  • Cea mai lungă prăjitură cu fructe şi migdale – Concurs Guiness Book, 14:00
  • Eroul Hercule – desen animat , 15:00- 18:30 , la Valea Templelor
  • Sărbătoarea vinului sicilian

Finalul acestui eveniment este marcat de «Mandorlara», toate restaurantele agrigentine prezentând un menu pe bază de migdale.

Ultima zi a sărbătorii,13 martie, este dedicată numeroaselor spectacole folclorice şi decernării premiului

«Templul de Aur », pentru cele 3 secţiuni – muzica , dans, costume, care are loc în faţa Templului lui Hercule.

 

 

Sicilia, insula fascinaţiei şi a gustului

Sicilia este cea mai mare insulă mediteraneeană, cea mai fertilă si cea mai populată.

„Sicilia este surâsul lui Dumnezeu venerat de apele Mediteranei”.

Balistreri

Se poate spune că aici totul este în exces : lumina soarelui, albastrul cerului şi al mării, verdeaţa plantaţiilor, aromele, mirosurile. Aici şi viaţa cotidiană este atât de intensă, încât cu greu reuşeşti să o surprinzi şi să o întelegi. Este fără îndoială insula contrastelor şi a fascinaţiei naturii, o adevarată perlă a Mediteranei. E greu să găseşti altundeva o paletă cromatica mai vastă şi mai orbitoare decât în Sicilia.

Etna imprimă oare caracterul «vulcanic» al Siciliei şi al locuitorilor ei ?

Hrana stradală este o particularitate, mai accesibilă la preţ decât cea a restaurantelor şi disponibilă la orice ora. Pe cheiul din Palermo sunt numeroşi vânzători de caracatiţe fierte(polipare). Peste tot sunt grătare (friggitorie) . La Messina sunt populare «foccacerie». În Catania, la fiecare colţ de stradă se vând «Schiacciate», nişte lipii cu caşcaval, ceapă, peşte, roşii. Acestea pot fi şi dulci, cu umplutură de brânză şi cremă de cafea.

Bucătăria tradiţională siciliană este extrem de bogată, putem să mentionăm doar câteva reţete : «Sarde a beccafico» sunt nişte chifteluţe din peşte, ceapă, pătrunjel, sardine, caşcaval.

«Arancini» sunt bule de orez cu legume date prin pesmet şi prăjite in ulei.

La Palermo se poate gusta «Ton alla marinara», ton marinat in vin, ulei si rozmarin.

«Bottarga» este o mâncare din icre de ton şi un sos obţinut din ulei, usturoi şi pătrunjel.

La Agrigento se prepară «maioneza de portocale».

Sosul «Pesto alla trapanese»– pesto de migdale, dar şi vinul cu aromă de migdale sunt poduse tipice siciliene.

În domeniul patiseriei trebuie să nominăm «Amaretti»,«Cannoli» dar si «Marzapane», marţipanul a cărui reţetă are un ingredient secret : infuzie din flori de portocale. Arta figurinelor din marţipan a făcut celebră Mănăstirea Martorana din Sicilia. De asemenea, şerbeturile siciliene sunt considerate prototipul îngheţatei, despre care sicilienii susţin c au inventat-o. Nu putem să nu amintim de «Cassata siciliana».

«Frappe» si «Granita» sunt cele mai faimoase delicii răcoritoare locale, între care şi granita de migdale.

«Gramolata» este o cremă rece de migdale cu biscuite marunţit.

 

Patria lui Arhimede si a lui Pirandello, Sicilia păstrează aerul fascinant şi autentic mai ales prin cultul tradiţiilor si al folclorului . Savoarea produselor unui teritoriu natural atât de divers şi de bogat fac din această regiune o emblemă a gastronomiei italiene.

La Sicilia e` davvero un giardino. E` incredibile, e` come il giardino dell`Eden!”

Sicilia este de-a dreptul o gradină. E incredibilă, e ca Grădina Edenului !”

                                                                                       John Henry Newman

Data fiind ocazia Sărbătorii migdalului la Agrigento , să ne imaginăm aşadar Agrigento ca pe o gradină cu splendizi migdali înfloriţi strălucind în lumina mării şi vestind o nouă primăvară !

 

https://www.italianshops.ro/

Cerealele antice, o redescoperire esentiala pentru sanatate

Posted on Updated on


cerealeanticeredescoperite

Cerealele antice sunt acele cereale sau seminte cultivate de mii de ani, care nu au fost modificate genetic, spre deosebire de culturi precum porumbul, orezul sau graul. Graul modern rezultat in urma hibridizarilor succesive ofera avantajul cantitativ al recoltelor. Comparativ, cerealele antice sunt produse in cantitate mult mai mica, dar compenseaza prin calitate, adica printr-un continut mai mare de proteine, de fibre, si un continut mai redus de gluten sau chiar gluten free, daca vorbim de seminte, deci de pseudo-cereale.

 

Unele soiuri au ramas necunoscute lumii occidentale pana de curand, dat fiind ca ele au apartinut strict unor comunitati, fara a fi valorificate comercial. Alte cereale au fost pur si simplu  ”uitate” timp de secole, cum ar fi graul Kamut Khorasan, cultivat de mici fermieri in Turcia si Egipt.

In Italia, unul din cele mai cunoscute soiuri antice este , de exemplu,  graul Senatore Cappelli.  Dar mai exista si altele : Timilia, din care se prepara  cunoscuta  Paine neagra de Castelvetrano, Enkir sau monococ,  Rieti etc.

 

Cel mai indragit preparat italian, Pizza, beneficiaza astazi de numeroase studii nutritioniste care cerceteaza diverse amestecuri de fainuri din cereale antice, in asa fel incat sa se obtina un aluat „perfect” din punct de vedere nutritional, usor digerabil si gustos.

 

 De ce se vorbeste atat de mult despre cerealele antice si „painea de odinioara”?

Pentru ca cerealele antice sunt ideale pentru productia ecologica, readusa in atentie in prezent, din considerente legate de o alimentatie sanatoasa, dar si din exigenta respectarii mediului inconjurator. Aceste cereale sunt fie fara gluten, fie au un continut redus de gluten, ceeea ce le recomanda consumului persoanelor cu sensibilitate sau intoleranta la gluten.

Fara indoiala, dintre cereale, graul este cea mai raspandita cultura. De asemenea, alacul este foarte mult cultivat si consumat. Despre seminte, precum mei, hrisca, amarant, teff se vorbeste in termeni de pseudo-cereale. Faina obtinuta di aceste cereale sau seminte necesita mai putina framantare, avand o forta minora (pana la 100 indice W). Compenseaza insa , printr-un aport mai mare de tarata, foarte importanta pentru digestie.

 

 Painea obtinuta din cereale antice are o valoare nutritionala net superioara celei obtinute in panificatia moderna, din grau obisnuit. Fara sa neglijam savoarea autentica, aroma „antica” si placerea de a consuma produse sanatoase. Combinatia cu semintele de chia, chinoa sau alte seminte , precum si diverse condimente lasa libera creativitatea si placerea de a prepara o paine savuroasa si sanatoasa. Pentru iubitorii de trufe, Painea cu ulei de trufe este un deliciu.

Cerealele antice se consuma insa si ca atare, foarte multe preparate gastronomice contin o mare varietate de cereale, de la cele pentru mic dejun , precum tarte, budinci, pana la preparate mai sofisticate precum   <<Icre din seminte de amarant>> sau <<Icre din seminte chia>>.

De asemenea, consumatorii pot gasi pe piata o mare varietate de paste din faina de cereale antice, de exemplu

Paste din faina de hrisca, Paste cu 7 cereale, Paste din faina de Kamut, amestecuri pentru supa de cereale,

salate de ton cu alac.

Calitatea este o alegere!

 

 Alacul sau  „graul cu bob imbracat”

alac

Alacul este in mod absolut una din cele mai antice cereale, cultivat inca din vechime, din era neolitica. Este denumit astfel, pentru ca boabele sale raman „imbracate” si dupa treierat.  Alacul este o cereala paioasa din familia Gramineelor. Denumirea de alac a fost atribuita si altor grane ( de ex. Graul Spelta).  Este un soi stravechi foarte rezistent la schimbari de temperatura si la imbolnaviri.

 

Comparativ cu graul modern, alacul este mai bogat in fibre si proteine, fiind si mai usor digerabil. Faina de alac are un continut mai mic de gluten, are un continut de seleniu de 7-8 ori mai mare, decat faina altor cereale si este foarte bogata in carotenoizi, de aici culoarea galben-inchis. Fie ca o folosim la paine, la sosuri sau la diverse preparate culinare, faina de alac este mult mai hranitoare si mai gustoasa.

Boabele de alac pot fi fierte sau sotate cu legume si servite ca garnitura, salate, supe, boabele intregi fiind foarte frecvent recomandate in prezent, in dietele alimentare sanatoase. Exista si o mare varietate de paste italiene din alac. In Italia exista si un preparat similar cu risotto, care se cheama „Farotto”, de la „farro , din lat. „Far”( alac).

farrottocuciupercisiparmezan

Graul  Kamut  Khorasan

graukamutkhorasan

Graul Khorasan, de marca Kamut, este un soi cultivat in Montana,  ca marca protejata de agricultura biologica. Soiul autentic provenit din Turcia si Egipt, nu a fost incrucisat, boabele sale cu aroma specifica de nuca fiind de 2 ori mai mari decat graul obisnuit. Contine gluten, deci nu este propriu-zis recomandat celiacilor. Desi mai caloric decat graul obisnuit, graul Kamut este mai digerabil si are proprietati antioxidante mai elevate. Boabele sale pot fi consumate in salate sau supe de cereale si legume. Faina de Kamut este folosita la preparate precum paine, pizza, biscuiti, gnocchi sau paste. Pastele cu faina de Kamut  au un elevat aport energetic si un indice glicemic scazut.

Ca derivate, exista laptele de Kamut  sau sucul de grau verde Kamut,  cu un continut foarte bogat in clorofila. Din faina de Kamut se prepara Piadina, niste turte subtiri folosite pentru sandwich.

Amarantul sau „Boabele lui Dumnezeu”

amarant

Este o pseudo-cereala antica, cultivata la azteci si incasi. Numele sau deriva din continutul impresionant de proteine si vitamine. De exemplu, amarantul contine vitamina E in proportii similare cu uleiul de masline. Este o sursa excelenta de magneziu si fosfor. Pe ansamblu, amarantul are o valoare nutritionala mai mare decat faina integrala de grau, ovaz sau secara. Se poate consuma in diverse salate sau ca o salata de „icre” cu maioneza vegetala.

Quinoa sau „cereala-mama”

quinoa

Quinoa era alimentul de baza al incasilor, care o numeau „cereala-mama”.

Quinoa este o cereala integrala antica, fara gluten, deci indicata pentru celiaci, in cazul intolerantei la gluten. Este considerata un super-aliment alaturi de in, mei, aloe vera, alge marine etc. Se pare ca quinoa are un continut mai mare de calciu decat laptele!!! De asemenea, quinoa are un continut bogat de proteine, vitamine si minerale, fiind un excelent stimulent pentru sistemul imunitar.

Energizanta, usor digerabila si privata de grasimi, quinoa  se prepara intr-un mod asemanator orezului, intr-un timp de coacere redus la jumatate.

 

Meiul, porumbul de altadata

mei

Meiul este una din cele mai antice cereale, fiind cultivat in China acum 7000 de ani. Se vorbeste despre mei ca despre o pseudo-cereala. In Romania inca este cultivata , fiind o cultura foarte bine rezistenta la seceta. Spre deosebire de porumb, meiul  este mai bogat in fibre si proteine, e diuretic si energizant.

 

Meiul nu contine gluten, fiind deci un aliment dietetic indicat pentru persoanele cu intoleranta la gluten. Cerealele fara gluten nu sunt indicate  pentru prepararea painii, pentru ca aluatul nu creste, dar exista combinatii de fainuri din care se poate obtine o paine savuroasa. Faina de mei poate fi folosita la tarte, biscuiti.

Din faina de mei se poate prepara de exemplu o paine savuroasa, in amestec cu faina de orez, faina de alac si seminte de in. Meiul se poate consuma intreg, ca garnitura in locul orezului, in salate, la supe, crochete, tartine sarate.

O reteta italiana celebra cu mei este „Migliaccio napoletano ”, care se prepara in perioada traditionala de carnaval.

migliaccionapolitan

Chia sau  „puterea” mayasilor

chia

Cultivata de mayasi si azteci, chia sau „salvia hispanica” a fost recunoscuta recent ca superaliment, gratie semintelor sale negre-gri usor digeribile si hranitoare.  Literalmente , <<chia>> inseamna <<putere>>, in mayasa.

Semintele de chia contin o cantitate impresionanta de nutrienti si sunt foarte putin calorice. De exemplu, se considera ca ele contin mai mult Ca decat laptele, mai multi acizi grasi Omega-3 decat somonul, mai multi antioxidanti decat fructele de padure. Datorita aportului de fibre si proteine, semintele de chia ajuta la slabirea eficienta si sanatoasa.

Se consuma atat crude , cat si inmuiate in sucuri, smoothie, sau in diverse mancaruri, dulciuri ori paine. Amestecate cu alte cereale constituie un mic dejun sanatos. Semintele fara gluten sunt o necesitate pentru consumatorii care sufera de celiacie. Sunt recomandate si in alimentatia copiilor.

De asemenea, semintele de chia pot inlocui cu succes bauturile energizante.

Hrisca, o comoara plina de proteine

hrisca

Hrisca este o pseudo-cereala originara din Asia, inrudita cu rubarba si pirul. Hrisca este o „ comoara ” plina de proteine vegetale, continand 8 aminoacizi esentiali, intre care si lizina.  Se recomanda persoanelor cu probleme de greutate, fiind un aliment slab caloric, precum si in cazul intolerantei la gluten, intrucat nu contine gluten.

 Hrisca se poate consuma cruda, ca seminte, necesitand punerea la inmuiat timp de 10-12 ore inainte de consum. De asemenea, inainte de fierbere trebuie pusa la inmuiat 1-2 ore. Faina de hrisca poate fi folosita la diverse retete. Numeroase tipuri de paste se prepara cu faina de hrisca.  Necontinand gluten, aceste paste sunt o alegere sigura in caz de celiacie.

Teff sau „bobul pierdut”

teff

Teff-ul este cea mai mica cereala, bobul sau are abia diametrul de 0.8 mm, provenind din Etiopia si Eritrea. Este o cereala antica fara gluten si cu un indice glicemic scazut. De asemenea, contine foarte multe fibre, boabele fiind macinate cu tot cu coaja. Este o cultura cu o rezistenta remarcabila la conditii climatice dificile, se adapteaza usor la terenuri diverse si la altitudini inalte.

Se consuma in salate ( la fierbere 2 parti apa, 1 parte cereale), sau in amestec cu alte fainuri pentru paine, dulciuri, paste sau polenta, in amestec cu faina de porumb.

Injera ” este o focaccia din faina de teff, care se serveste cu linte sau alte legume.

injeradinfainadeteff

De ce trebuie sa consumam cereale antice? De ce sunt o redescoperire esentiala?

 

In primul rand, o alimentatie sanatoasa presupune consumul de cereale intregi, pentru a avea un aport maxim de fibre si nutrienti in general. Cerealele antice sau semintele considerate pseudo-cereale impiedica dezvoltarea intolerantelor alimentare, ce sunt din ce in ce mai frecvente, din cauza alimentatiei moderne. Continutul redus de gluten le face mai digeribile  ca si aliment. In al doilea rand, cerealele antice fac parte dintr-un patrimoniu global care este biodiversitatea, pe care suntem datori sa il conservam. E important sa stimulam prin consum filiera agricola scurta, micii producatori care conserva acest patrimoniu.

 

In concluzie, a consuma mai putin, mai bun, mai diversificat inseamna sanatate. De aceea, aceasta redescoperire, aceasta revalorizare a cerealelor antice este esentiala si de bun  augur pentru sanatatea noastra.

https://www.italianshops.ro/

Cannelloni cu dorada si sos de rosii

Posted on Updated on


Cannelloni surpriza

 

Cannelloni sunt o reteta clasica italiana, foarte potrivita pentru o masa festiva sau pentru o masa cu mai multi invitati, putand fi preparata in toata linistea inainte de un eveniment. Se poate varia reteta, in functie de eveniment : putem umple cannelloni cu carne, cu peste sau cu legume si branza.  Cannelloni alla JFK, Cannelloni cu gorgonzola, Cannelloni cu ardei, Cannelloni cu  radicchio, bacon si alune, Cannelloni cu trufe sau  clasicii Cannelloni alla bolognese  sunt doar cateva idei de variatiuni culinare.

Cannelloni alla JFK  raman una din retetele faimoase legate de un film la fel de celebru:   “The Terminal”,  sub regia lui Steven Spielberg, a carui actiune se desfasoara pe terminalul JFK.

Vom detalia in acest articol o reteta lejera, apetisanta si destul de simplu de realizat : Cannelloni cu dorada si sos de rosii.

Ingrediente pentru 4 portii

  • cannelloni 12 buc.
  • dorada file 250 gr.
  • pesmet 1 lingura
  • masline negre 50 gr.
  • seminte de in 1 lingura
  • ulei de masline 150 ml.
  • rosii decojite 2 cutii
  • sare
  • oregano
  • usturoi 2 catei

 

Mod de preparare

Se calesc 2 catei de usturoi in ulei de masline, se prajeste rapid dorada file cate 2 minute pe fiecare parte, la foc mare, condimentand cu putina sare. Dupa ce s-a racit, se marunteste dorada bucati, se amesteca cu pesmetul, semintele de in, maslinele si putin oregano.

Se umplu cannelloni si se dispun intr-un vas termic.

Separat se maruntesc rosiile decojite, ce condimenteaza cu sare, putin ulei de masline si oregano. Sosul obtinut se toarna peste cannelloni, avand grija sa fie complet acoperiti de sos.

Se dau la cuptor, timp de 35 de minute, la 200 de grade.

Am obtinut un preparat dietetic si sanatos, semintele de in si maslinele, precum si uleiul de masline, fiind o sursa de grasimi sanatoase. Pastele preparate la cuptor prezinta avantajul de a fi savuroase, usor de preparat si prezentabile. Cannelloni sunt o optima alternativa a lasagnei, care este un preparat mai complex. De asemenea, exista combinatii foarte numeroase pe baza de carne, peste sau legume de sezon, cu sos de rosii sau doar cu sos bechamel si parmezan.

Pofta buna!

https://www.italianshops.ro/

Spaghete cu ton, masline si nuci

Posted on Updated on


Linguine cu nuci

 

Una din combinatiile cele mai “gustate” ale pastelor lungi – Spaghete, este cea de spaghete si ton. Probabil, spaghetele sunt pastele fainoase cele mai consumate, fiind preferate in realizarea unor retete simple sau la retete mai complexe, cum ar fi Spaghete cu fructe de mare proaspete. 

Vom aborda o reteta italiana mai putin cunoscuta, dar irezistibil de delicioasa :

Spaghete cu ton, masline si nuci.

Avem nevoie de ton in conserva, de preferat un ton de calitate si de masline fara samburi, negre sau verzi, dupa preferinta. Evident, pe langa celelalte ingrediente ale retetei. Putem folosi spaghete, linguine, spaghete integrale, Bucatini, Bavette.

 

Ingrediente pentru 4 portii

Spaghete 250 g

Masline fara samburi 50 g

Ton in conserva 160 g

Nuci 4 buc.

Ulei de masline

Patrunjel

Usturoi

 

Mod de preparare

 

Aceasta reteta italiana este foarte simplu si rapid de preparat, cu o prezentare finala deosebita si un gust bogat si placut.

Daca dorim sa o imbogatim, ca si condiment, se combina foarte bine cu caperele.

Se fierb pastele spaghete in apa cu sare, lasandu-le “al dente”. In timp ce pastele fierb, se calesc in putin ulei de masline tonul si foarte putin usturoi. Daca dorim, putem adauga un strop de vin alb, pentru o nota de savoare in plus. Se adauga  maslinele fara samburi, iar la final se condimenteaza cu patrunjelul tocat.

Pastele spaghete se scurg, pastrand un pic din apa de fiertura, se adauga peste sosul preparat, impreuna cu nucile maruntite. Se mentine pe foc inca un minut, pentru amalgamarea gusturilor.  De preferat este ca pastele sa nu fie prea fierte, pentru a-si pastra gustul .

Se servesc calde, cu putin patrunjel verde presarat deasupra.

Degustare placuta!

https://www.italianshops.ro

Anghinarea, delicatesa gastronomica si planta curativa antica

Posted on Updated on


anghinare

 

Anghinarea, o planta antica venerata si in prezent

Anghinarea sau Cynara scolymus, este o planta erbacee perena, de origine mediteraneeana, prezenta si la noi in zonele de sud ale tarii.  Aceasta planta antica infloreste vara-toamna, fiind cultivata in scop terapeutic sau pentru receptacolii florali , care sunt comestibili. Bulbul florii se foloseste cu mare succes in gastronomie, in Spania, Italia sau Franta.

De ce antica ? Pentru ca, inca din antichitate, este cunoscuta si consumata drept planta curativa. La grecii si romanii antici, anghinarea era pretuita mai mult decat orice alte legumicole, fiind denumita ”hrana bogatilor ”, deoarece acestia o consumau  ca remediu in diverse afectiuni. Totodata, i se atribuiau acestei plante si proprietati afrodisiace. Grecii credeau ca anghinarea are rol in nasterea pruncilor de parte masculina. Romanii bogati mancau anghinare murata in otet si miere, asezonata cu chimion, pentru a avea aceasta delicatesa tot timpul anului.

In Bulgaria i se mai spune si “Darul Sfintei Maria”. Se considera ca cel care cultiva aceasta planta nu are nevoie de nici un medicament.

Prima mentiune despre anghinare o gasim in scrierile filozofului si naturalistului  grec Theophrastus (371-287 i.e.n.), care scria despre aceasta planta ca se gaseste in Italia si Sicilia.

Intr-adevar, anghinarea este o planta miraculoasa, fiind una din putinele plante fara daunatori si fara boli.

In Italia, in luna aprilie se gaseste ”anghinarea tanara”, ideala pentru a fi consumata cruda sau foarte putin gatita in ulei de masline si usturoi.

Tot in Italia are loc anual, pe 25 aprilie, “Sarbatoarea anghinarei”. Acest targ anual are loc la Cerda, o localitate colinara situate la 60 de km de Palermo. Diversele manifestari culturale sunt acompaniate de degustari gratuite de produse gastronomice locale pe baza de anghinare, italienii avand un adevarat cult pentru aceasta minunata planta, resursa naturala.  O ocazie de promovare a tuturor produselor tipice, a retetelor si a modului local de a sarbatori impreuna. De cand incepe culesul acestei plante , vreme de cateva luni, anghinarea este nelipsita din pietele italienilor, fiind consumata proaspata sau conservata in propria bucatarie.

 

 

Din anghinare se prepara si cunoscutul Lichior Cynar.

Anghinarea se cultiva atat in Sicilia, cat si in Sardinia, intrucat  indrageste soarele si umiditatea.

Exista si o specie de anghinare fara spini , mai rotunda, de un violet mai intens, numita Anghinare Romana.

De asemenea , in nordul Italiei este renumita ‘’Anghinarea de Albenga ”, o localitate din Liguria, situata la Marea Ligurica.

Cynara, legenda nimfei transformate intr-o planta spinoasa

Din timpuri stravechi ajunge pana la noi legenda Cynarei, nimfa transformata intr-o planta spinoasa. Conform unei legende grecesti mentionata intr-un cantec de catre poetul Quintus Horatius Flaccus, anghinarea era de fapt o prea frumoasa fata ce locuia pe insula Zinari.

Cynara, o nimfa de o frumusete tulburatoare, cu o culoare cenusie a parului  si ochii de un verde-violet misterios, il facu pe insusi Zeus sa se indragosteasca de ea, sa o ia in Olimp si sa ii ofere statutul de zeita. Desi initial accepta, Cynara e totusi nostalgica si se intoarce sa isi revada familia. Cand afla Zeus asta, de furie, o trimite pe Cynara inapoi pe pamant, transformand-o intr-o planta spinoasa, anghinarea pe care o cunoastem astazi.

 De aici numele plantei Cynara scolymus : « cynara » inseamna « cenusiu », iar « scolymus » vine din greaca, insemnand « spinos ».

Anghinarea, planta curativa cu beneficii pentru sanatate

Anghinarea este o planta-minune pentru medicina naturista, folosita ca atare inca din cele mai vechi timpuri. Se folosesc radacina si frunzele in vindecarea afectiunilor hepatice, renale sau a afectiunilor circulatiei sangvine.

Fitoterapeutii recomanda extractele lichide si tincturile, deoarece in stare lichida intra in contact cu papilele gustative. De asemenea, consumul alimentar in stare proaspata combate diareea cronica, anghinarea este un optim adjuvant in tratarea diabetului, a hemoroizilor sau a migrenelor.

Asa cum sugereaza si numele sau, contine cinarina, o sustanta care stimuleaza secretia de bila, arde grasimile  si combate retentia de lichide. Contine, in plus, inulina un carbohidrat care se metabolizeaza lent, ajutand la scaderea glicemiei  si a colestelorului rau. Este o sursa bogata de fibre, care favorizeaza tranzitul intestinal si creste asimilarea Ca si Mg in organism.  Contine polifenoli, flavonoide, vitaminele A, B si C, mangan, fosfor, Fe, enzime si uleiuri esentiale.

Anghinarea este un detoxifiant natural foarte eficient : depureaza ficatul si rinichii, regenereaza celulele hepatice, curata intestinul, fiind recomandat in cura sindromului de colon iritabil.

Este folosita in tratarea acneei, ajutand la mentinerea unui ten curat, facand pielea neteda si catifelata.

In general , anghinarea stimuleaza imunitatea si prevenirea infectiilor.

Are totusi cateva controindicatii , in cazul mamelor care alapteaza, deoarece contine o enzima care scade cantitatea de lapte. Nu este recomandat nici in cazul persoanelor cu afectiuni acute hepatice  si renale.

Anghinarea, o delicatesa gastronomica

Fiind o planta originara din zona mediteraneeana, era firesc ca gastronomia italiana sa acorde anghinarei  statutul de delicatesa  culinara. Veti fi surprinsi in cate moduri se poate gati anghinarea sau cat de ”artistic ” poate fi un preparat cu anghinare proaspata.

Ingredientele pentru o masa gourmet le puteti gasi pe magazinul nostru online Italian Shops.

Asa cum mentionam mai sus, vreme de cateva luni , anghinarea este nelipsita din pietele italiene si din bucataria lor. Dar ea se conserva foarte bine congelata, in suc propriu sau in sos dulce-acrisor. Practic, anghinarea se consuma tot timpul anului, fiind usor digerabila, putin calorica si depurativa.

Fie ca dorim sa pregatim o gustare, o salata, un felul I sau un felul II, o garnitura deosebita  sau un preparat gourmet, putem foarte bine folosi anghinarea ca ingredient preferat.

Salata de anghinare  cruda este cel mai simplu mod de a o gati. E nevoie sa fie foarte proaspata, sa se foloseasca doar ‘’inima’’  anghinarei. Dupa ce a fost curatata, indepartat puful din interior si spalata, e suficient sa fie taiata foarte subtire si asezonata cu ulei de masline , sare si putina lamaie.  Prezentarea preparatului ramane la…creativitatea fiecaruia.

Sa nu uitam ca un preparat creativ face o masa mai bogata !

 

La capitolul  «  Gustari », putem mentiona , de asemenea, Tarta de cartofi cu anghinare, Salata de anghinare cu fructe de mare, Anghinare marinata cu crema de otet balsamic, Anghinare cu creveti, Mousse de anghinare, Tartine de anghinare in cosulet de parmezan, Anghinare umpluta cu branza, Frittata de anghinare, Bruschete cu crema de anghinare, Pate de anghinare, Anghinare cu somon.

 

 

In cazul unui preparat de felul I, se poate pregati Pizza cu anghinare, Supa crema de anghinare, Ravioli cu anghinare, Lasagne cu anghinare, Fettucine cu anghinare si nuci, Tagliatelle cu anghinare si dovleac, Risotto cu anghinare.  Pizza cu anghinare este de departe cea mai gustoasa pizza mono-ingredient : simpla si delicioasa !

 

 

Daca vrem sa preparam  Felul II sau o garnitura pe baza de anghinare, alegerea este foarte vasta. Anghinarea acompaniaza foarte bine atat carnea , cat si pestele sau fructele de mare.

Putem alege intre  Anghinare alla romana, Anghinare umpluta, Anghinare cu cartofi la cuptor, Dorada cu anghinare si masline, File de vitel cu anghinare, Macrou cu anghinare, Sepie umpluta cu anghinare, Anghinare gratinata, Parmigiana de anghinare, Supa de peste cu anghinare, Costite de miel cu anghinare, Crochete de anghinare, Calmar umplut cu anghinare.

 

 

Modul de a gati anghinarea este acelasi : proaspata cu foarte putin ulei de masline, sare si usturoi , se caleste in tigaie, adaugand putina apa pentru a avea umiditatea necesara.

 

Anghinare cu samburi de pin

 

La cuptor se poate pregati anghinarea umpluta, ca garnitura pentru preparate de carne sau peste.

 

Si anghinarea congelata sau conservata in suc propriu se poate gati in acelasi fel, de preferat anghinare intreaga, ca sa nu se desfaca prea mult.

Ingrediente de calitate, placere si un pic de creativitate, astfel se obtine menu-ul perfect!

https://www.italianshops.ro

 

File de porc cu salvie si mere

Posted on Updated on


 

 

File de porc cu mere si cartofi

 

Fileul de porc la cuptor este o reteta usor de preparat si gustoasa, atunci cand vrem sa pregatim un clasic fel II.

 

Ingrediente pentru 6 portii

. file de porc 800 g

. speck 6 felii

. cartofi 600 g

. mere 2

. ulei de masline 4 linguri

. usturoi 2 catei

. salvie 1 legatura

. sare

. piper verde

 

Mod de preparare

Se spala cartofii, fara a se decoji, si se taie in 4, condimentand cu putina salvie, 2 linguri de ulei de masline, sare , piper verde si usturoi. De retinut, cartofii nu trebuie sa fie incoltiti pentru a fi consumati cu tot cu coaja. Se infasoara in folie de aluminiu si se da la cuptor, la 180 de grade, pentru 30 de minute. Daca nu aveti la dispozitie folie de aluminiu sau nu doriti sa folositi, e suficient sa coaceti cartofii condimentati intr-un vas termorezistent cu capac, adaugand cateva picaturi de apa. Astfel, isi vor pastra tot gustul.

Merele se taie felii si se amesteca cu restul de salvie maruntita.

Fileul de porc se spala si se usuca. Se  taie in lungime, se condimenteaza cu sare si piper,  se umple cu merele pregatite anterior, atat cat e posibil. Se leaga cu ata de bucatarie si se infasoara fileul obtinut cu feliile de speck.

Merele ramase se pun in tava, se aseaza deasupra fileul, se stropeste cu alte 2 linguri de ulei de masline, adaugand foarte putina apa pentru a avea umiditatea necesara. Se coace timp de 25-30 de minute.

Se scoate din cuptor, se lasa sa se odihneasca, se indeparteaza firul de ata.

Se serveste cu garnitura de cartofi pregatita si merele.

 

 

Pofta buna!

 

 

File de biban cu sos de capere si masline

Posted on


file de peste cu sos de masline si rosii

 

Preparatele pe baza de peste sunt apreciate pentru rafinatetea gustului si aportul nutritiv de elemente esentiale , precum acizi grasi esentiali Omega 3 si Omega 6.

Bucataria italiana dedica un spatiu foarte amplu acestui tip de preparate, de la preparate de felul I, ca paste, risotto sau supe, la preparate de felul II , de peste in combinatie cu legume de sezon sau cu diverse sosuri.

 

Pestele marin si fructele de mare sunt  preponderent consumate  in Italia . Dar si pestele de apa dulce, sau mai bine zis, anumite specii de peste de apa dulce se afla in topul preferintelor consumatorilor. Una din aceste specii este bibanul, un peste rapitor a carui carne este alba, gustoasa si delicata ca savoare. Desi este un peste de apa dulce, bibanul este intalnit si in ambient marin, de exemplu in Marea Baltica, ale carei ape nu sunt foarte sarate.

Fileul de biban se obtine foarte usor, despicand pestele pe spate, de ambele parti ale aripioarei dorsale. In  zona Lacului Como este tipic preparatul Risotto cu biban, iar in zona Lacului Garda , bibanul se gateste alaturi de un sos pe baza de usturoi, lamaie, patrunjel, ulei de masline si sare.  Anumite combinatii de condimente ne pot ajuta sa preparam ceva cu adevarat deosebit : File de biban cu salvie, Biban cu sos de curry, File de biban cu portocale, File de biban cu ansoa si capere.

 

 

Pentru o diversificare reusita, cu un aport redus de calorii, aceasta este o reteta potrivita. La fel de bine fileul de peste se poate prepara la cuptor.

Vom detalia in continuare reteta preparatului de File de biban in sos de capere si masline.

                                                    Ingrediente pentru 4 portii

4 fileuri de biban

50 g ton la conserva

16 capere

100 g masline fara samburi sau feliate

500 g rosii cherry sau 400 g pulpa de rosii

1 pahar de vin alb

2 catei de usturoi

4 linguri ulei de masline

Sare

Piper

Patrunjel verde

Se spala fileurile de peste si se usuca pentru a indeparta excesul de apa.

In cazul in care folosim rosii proaspete, acestea se spala si se taie in jumatate. Caperele, daca sunt conservate in sare , e necesar sa fie desarate.

Intr-o tigaie antiaderenta suficient de  larga se toarna uleiul de masline, se adauga usturoiul si se dispun fileurile de biban  uscate si condimentate cu putina sare si putin piper. Se caleste foarte putin pe ambele parti pentru a prinde gust. Se sfumeaza cu vinul alb. Cand vinul alb s-a evaporat, se  adauga in continuare tonul faramitat, maslinele, caperele si rosiile cherry taiate sau pulpa de rosii, dupa caz. Se coace cca. 20 de minute la foc mic si cu capac.

Se serveste cu decor de patrunjel , preferabil patrunjel proaspat.

file de biban cu rosii

 

Nu-i asa ca este o reteta teribil de simpla ? Acesta este un preparat italian rapid, nutrient, savuros si cu o prezentare deosebita .

Degustare placuta!

https://www.italianshops.ro/

Cum sa pregatesti o cina gourmet la inaltime

Posted on Updated on


 

 

cena gourmet 2

Ai nevoie sa pregatesti o cina deosebita si nu prea stii de unde sa incepi  ?  Cuvantul  „gourmet” ti se pare prea sofisticat pentru o cina, fie ea si

„deosebita”? Ei bine, nu, nu trebuie sa fii neaparat „master chef”, ca sa pregatesti o cina la inaltime, la inaltimea tuturor asteptarilor, evident !

Ne vom inspira din bucataria italiana, variata si plina de gust si culoare, pentru a da cateva idei pretioase. Unul din atuurile bucatariei italiene este folosirea unei varietati foarte insemnate de fructe si legume de sezon, practic se valorifica orice „fruct” al pamantului, in functie de sezon. Se creeaza combinatii uneori simple, de 2 ingrediente, alteori mai complexe, suprinzatoare insa intotdeauna din punct de vedere gastronomic. Nu lipsesc condimentele , care dau nota de personalitate oricarui preparat gastronomic.

O cina gourmet trebuie sa fie inainte de toate „deosebita”, deosebita de ceea ce preparam la o masa traditionala, sa aduca ceva nou, inedit, savuros pe masa noastra. Nu cantitatea este ceea ce conteaza, ci calitatea si fantezia imbinarii ingredientelor. Si chiar putem sa alegem intre preparate cu timp mai lung de coacere / pregatire sau preparate rapide, practice, gustoase. Primul pas este alegerea ingredientelor in functie de menu: menu vegetarian, menu pe baza de carne, menu pe baza de peste sau menu combinat carne/peste, evident in functie de sezon, pentru ca legumele sau fructele de acompaniament e bine sa fie intotdeauna de sezon.

Vom lasa deoparte „clasicele gustari”, pentru a cauta combinatii inedite de ingrediente ideale pentru o cina deosebita. Aici fantezia are un rol important, ca si deschiderea catre gusturi noi, catre alimente pe care nu le consumam in fiecare zi. De exemplu, bucataria moderna foloseste foarte mult fructele, atat pentru paleta cromatica, cat si pentru savoarea proaspata pe care o dau preparatelor. Fie ca vorbim de fructe exotice, precum avocado, mango, ananas sau clasicele capsuni, mere, fructe de padure, pere, acestea isi pot gasi foarte bine intrebuintarea in realizarea unor preparate lejere si gustoase. Combinatia dulce-sarat este extraordinara. Un Risotto cu capsuni, o Salata de mere cu parmezan sau o gustare de Pere cu parmezan si otet balsamic, sunt preparate simple si de mare efect.

 

Ce gustari deosebite si lejere, totodata, putem combina pentru o cina gourmet? De exemplu, o Salata de creveti cu ananas sau   Pere feliate cu fasii de parmezan si otet balsamic. Branzeturile de pasta moale cu  Dulceata de capsuni cu otet balsamic  sau cu  Mostarda de ceapa rosie sunt o combinatie extraordinara.

Daca ne plac fructele exotice putem opta pentru  Avocado si prosciutto  sau  Somon si avocado, se prezinta foarte bine. O alta combinatie pot fi Frigarui de somon cu piper roz. Crutoanele de paine de secara cu caviar si somon sunt excelenta gustului.

Rulourile de castane cu bacon sunt o combinatie super gustoasa, e nevoie de bacon taiat in felii foarte, foarte subtiri.

 

In bucataria italiana, bruschetele sau crutoanele se pot combina in diverse variante: cu rosii proaspete, cu sosuri gata preparate pentru bruschete, cu Crema de masline negre,  Crema de anghinare,  Crema de masline verzi, cu Pesto de ardei, cu Crema de fistic, cu Crema de rosii uscate. De asemenea, putem inlocui painea prajita cu Crackers de soia sau Crutoane integrale. Crema de masline verzi cu citrice este un deliciu de incercat.

Daca alegem gustari cu legume, se recomanda  Rulourile de vinete cu rosii uscate  sau  Rulourile de dovlecei cu branza, cu vinete sau dovlecei taiate felii lungi si coapte la grill.

O gustare italiana recomandata in sezonul rece este Sufleu de parmezan, pentru care sunt si multe variante cu legume. Se serveste cald, de aceea e mai potrivita in sezonul rece.

 

La preparatele de felul I putem opta intre supe creme, paste sau risotto. Alegerea e destul de vasta.

Recomandam  Supa crema de cartofi si sparanghel, cu scoici sau

Supa crema de morcovi si scortisoara .

 

 

 

Un  Risotto cu sofran si esenta de lemn dulce, un   Risotto cu capsuni   sau un   Risotto cu afine si bacon pot fi o alegere rafinata. Evident,  un   Risotto cu capsuni sau un  Risotto cu afine  e indicat atunci cand e sezon de capsuni, respectiv de afine . In sezonul hribilor, se poate prepara Risotto cu hribi, gustul hribilor proaspeti este incomparabil mai bun.

Daca nu dorim sa preparam neaparat un Risotto, ne putem gandi la o reteta precum  Orez rosu cu ansoa, capere si rosii uscate.

 

Daca alegem pastele pentru felul I, avem optiunea pentru paste la cuptor. De exemplu, lasagna se poate pregati dinainte, exista o diversitate de retete si este foarte delicioasa reincalzita. Lasagna cu branza si nuci e spectaculoasa. O alta optiune pot fi Canneloni cu sos de peste, daca a fost ales un menu de peste, sau Linguine cu cerneala de sepie.

 

 

Pentru felul II, daca alegem menu de peste, avem 2 idei super gustoase si prezentabile:  Somon in crusta de migdale sau   Merluciu la abur de curcuma, cu cipsuri de legume.

 

Pentru un menu de carne, cina noastra gourmet poate prevedea  File de porc cu hribi si trufe  sau  File de porc impanat in nuci .

O reteta mai complexa este Rata in sos de cedru si fistic.

In cazul in care avem o preferinta pentru carne alba putem opta pentru: Piept de pui cu migdale sau  Rulada de curcan cu struguri albi.

 

 

Garnitura la un preparat din carne este preferabil sa fie cu legume de sezon, au un plus net de gust. Daca alegem «clasicii » cartofi, ne putem gandi la Trandafiri de cartofi la cuptor , au o prezentare deosebita ! Chiar si o alegere simpla de legume sotate poate avea un plus de aspect prin modul de taiere al legumelor, mai precis forma in care sunt taiate. O banala salata de legume prezentata in cosulete de parmezan se poate transforma intr-o garnitura superba.

Categoric, folosirea uleiului extravirgin de masline ne da garantia reusitei preparatelor noastre. Ca si condimentele, in bucataria italiana se folosesc o sumedenie de condimente, proaspete sau deshidratate, importanta este imbinarea lor.

 

 

Nici desertul nu e de uitat! O idee de desert tipic italian este  Tiramisu cu crema de fistic  O alta idee ar fi Cannoli sicilieni, un dulce tipic italian foarte cunoscut si apreciat.

 

E greu sa alegi preparate deosebite, rafinate  si savuroase? Credem ca o cina gourmet trebuie sa puna accent pe prezentare, pe imbinarea corecta a alimentelor, dincolo de cadrul in care are loc cina. O cina gourmet nu trebuie neaparat servita la restaurant.

E foarte placut si interesant sa incerci, sa te straduiesti  in a «crea» un menu gourmet. Asa incepe calatoria gustului.

Gustul bun te va inspira mereu!

Succes!

https://www.italianshops.ro/produse-gourmet.html

 

 

 

Cannoli sicilieni

Posted on Updated on


Cannoli sicilieni

 

Cannoli sunt un dulce traditional sicilian extrem de apreciat si nelipsit de la targurile gastronomice , ca produs tipic al Siciliei. Aceasta reteta are origini foarte indepartate in timp, se prepara inca din epoca romana, ajutandu-se de forme obtinute din trestie , ulterior fiind concepute formele metalice in care se infasoara foaia de cannoli . Aluatul pentru forme de Cannoli se prepara cu untura, ceea ce confera friabilitate . Dupa prajire , formele trebuie sa fie bine rumenite, cu bule la exterior, foarte importanta fiind grosimea foii . Daca sunt prea subtiri risca sa sa faramiteze . Desi formele de Cannoli sunt obtinute prin prajire, este un desert lejer , datorita cremei care nu are un continut mare de grasimi . In Sicilia orientala se foloseste branza ricotta de vaca , care confera produsului rafinatete si delicatete . Cele mai multe variante prezinta insa branza ricotta de oaie, pentru un gust mai intens.  In Palermo , crema este imbogatita cu picaturi de ciocolata amara.  In mod special , cea mai rafinata crema pentru Cannoli  provine din Piana Degli Albanesi, in forme mari de Cannoli, de cca 20 cm.   Aluatul pentru formele de Cannoli  poate fi aromatizat cu scortisoara, cacao, cafea , Marsala, otet chiar , dar care sa nu depaseasca 5 g cantitativ.

Intrucat aluatul necesita un timp destul de lung de pregatire si are un grad de dificultate pe masura , vom detalia reteta de Cannoli sicilieni   cu forme gata preparate . Putem alege ca dimensiune intre Cannoli  mari, medii sau mici .

 

 

 

Ingrediente

 

Cannoli forma medie 24 buc.

Branza Ricotta 800 g

Zahar pudra 300 g

Pentru decor :

   Coji de portocale confiate

   Cirese confiate

   Fistic granulat

   Picaturi de ciocolata amara

   Scortisoara

   Zahar pudra

 

Mod de preparare

 

Intrucat formele de Cannoli sunt deja pregatite , se trece la prepararea cremei pe baza de branza ricotta , dupa preferinta branza de vaca sau branza de oaie . Inainte de a prepara propriu-zis crema , vom pune branza ricotta la scurs intr-o sita , la frigider, timpul necesar ca sa se elimine excesul de zer . Dupa ce s-a scurs suficient , se amesteca usor cu zaharul , se acopera cu o pelicula si se lasa din nou la frigider timp de 1 ora . Se trece din nou printr-o sita fina, pentru a se obtine o crema fina, amestecand usor cu o paleta . In final, daca se doreste a da o nota in plus, se adauga dupa preferinta bucatele mici de ciocolata sau fructe confiate . Fiind o crema obtinuta la rece, fara prelucrare termica, este destul de simplu de obtinut , calitatea branzei are insa o mare importanta.

Se pastreaza crema la frigider, pana in momentul umplerii formelor de cannoli. Dupa umplere, cu ajutorul unui pos, se decoreaza la cele 2 extremitati cu scortisoara , fistic granulat, ciocolata sau fructe confiate si putin zahar pudra . Este important de retinut ca umplerea cu crema se face in ultimul moment, pentru a pastra formele de Cannoli friabile. De asemenea , crema se amesteca foarte putin pentru a nu pierde din consistenta .

Daca dorim sa degustam un dulce tipic italian , Cannoli sicilieni sunt alegerea pefecta : gust original , lejeritate si rafinatete !

Alegeti  Cannoli  preferati  aici !

 

Salata de mere in cosulete de parmezan

Posted on Updated on


Salata in cosulet de parmezan

Ingrediente pentru 4 portii

Parmezan maturat 30 de luni 240g

Spanac verde 100g

Salata rosie 200g

Mere 3

Ulei de masline 15 ml

Otet balsamic 50 ml

Zahar brun 20g

Mod de preparare

Pentru a pregati   Salata de mere in cosulete de parmezan   vom incepe cu prepararea glazurii de otet balsamic : se amesteca intr-un vas otetul balsamic si zaharul brun , se scade la foc mic cateva minute, pana la obtinerea unei consistente cremoase . Daca avem la dispozitie aceasta glazura gata preparata, vom trece la etapa urmatoare .

16307_cestini_di_grana_con_insalata_mele_strip_1-3[1]

Cum se prepara cosuletul de parmezan ?

Pentru obtinerea cosuletului de parmezan , se unge foarte putin o tigaie de clatite, cu unt sau ulei de masline. In acest fel, nu doar ca nu se prinde de tigaie parmezanul, ci devine mai lucios . Se incalzeste putin , se adauga 60 g de parmezan ras maturat ( ideal parmezan maturat 30 de luni), se distribuie pe tot fundul vasului cu ajutotul unei palete. Se lasa sa se topeasca la foc mic, pana cand se formeaza bule si prinde culoare , ca o clatita.

16307_cestini_di_grana_con_insalata_mele_strip_4-6[1]

Se ia de pe foc tigaia, se lasa 1 minut sa se racoreasca, se desprinde foaia de parmezan inca moale de pe margini si se rastoarna pe o ceasca mai mare de cafea , peste care am pus in prealabil o bucata de hartie de copt , modeland usor foaia noastra . Se lasa sa raceasca complet , timp in care se prepara celelalte cosulete.

16307_cestini_di_grana_con_insalata_mele_strip_7-9[1]

Salata rosie se spala, se usuca si se taie “a` la julienne” .

Se procedeaza in acelasi mod si cu spanacul verde , lasand frunzele intregi . Se amesteca spanacul cu salata rosie si se condimenteaza cu sare si ulei de masline . Merele spalate se taie in jumatate si apoi in felii subtiri.

16307_cestini_di_parmigiano_con_insalata_mele_senza_pack_strip_10-12[1]

Asamblarea preparatului se poate incepe : in cosuletele de parmezan pregatite si racite , se dispun cateva felii de mar , in forma de semiluna, se adauga salata in mijlocul cosuletului, iar deasupra cateva felii de mar .

16307_cestini_di_grana_con_insalata_mele_strip_13-15[1]

Se decoreaza cu glazura de otet balsamic , preparatul nostru special fiind acum gata .

16307_cestini_di_grana_con_insalata_mele_strip_16-18[1]

Se recomanda consumarea imediata a cosuletelor de parmezan , pastrarea lor in frigider le face sa piarda din gust .

Ceea ce este interesant totusi , este faptul ca aceste “cosulete speciale de parmezan” pot fi umplute cu o diversitate de salate sau preparate precum paste, risotto, cereale etc .

Putem combina cosuletele de parmezan cu :

Salata de creveti si ananas, Salata de pere si branza , Salata de bacon si avocado, Salata de alac cu ton , Risotto de capsuni , Risotto de sparanghel , Paste Farfalle cu ciuperci , Paste Penne rigate cu pesto , Salata de orez Venere cu somon .

Asadar , e suficient sa avem putin timp la dispozitie si fantezie , pentru a crea o reteta marca Masterchef, dupa gustul si ingredientele de sezon de care dispunem pe moment . Vom impresiona cu siguranta !

Maslinele taggiasche, aurul Liguriei

Posted on Updated on


masline-taggiasche

 

Maslinele taggiasche   sunt fructele unei varietati de maslin cultivat in Liguria, o regiune a Italiei incadrata intre lanturile muntoase ale Alpilor, Apeninilor si Marea Ligurica. Liguria este o regiune deosebit de pitoreasca, cu asezari de pescari, mici insule aflate in larg, cu plaje insorite scaldate de o mare de un turcoaz impresionant.

Maslinul este numit arborele vesnic roditor,  datorita longevitatii remarcabile si puterii de regenerare impresionante, maslinul dand mereu radacini si lastari noi.

Numele „taggiasche”  deriva de la Taggia , o localitate medievala renumita, situata in Provincia de Imperia. Produs tipic al Regiunii Liguria, maslinele taggiasche se prezinta sub o forma cilindrica, mai mare la baza, sub diverse culori , de la verde la negru, uneori cu nuante de maroniu, la maturitate.

Maslinele taggiasche  sunt o varietate rara si pretioasa, fiind considerate cele mai fine dintre toate varietatile de masline cultivate in lume .

Factorii care fac din aceste masline un produs unic sunt in egala masura solul, apa si clima .

Principala caracteristica a acestor masline este savoarea dulceaga inconfundabila, fructata, data de o pulpa consistenta, ce confera uleiului de masline obtinut din acestea gustul lejer si delicat. Culoarea uleiului obtinut din aceste masline este galben-verzuie, aroma este una delicata, de migdale, iar aciditatea acestui ulei este cea mai scazuta (pana in 0.5 %), in comparatie cu uleiurile obtinute din alte soiuri de maslin.

Desi de dimensiuni reduse,  maslinele taggiasche   au un gust surprinzator de bun.

In anul 1997,  maslinele taggiasche   au primit calitatea de Produs Tipic Italian DOP ( Denumire de Origine Protejata) : ”Riviera Ligure DOPfiind un produs tipic de calitate deosebita, cu zona de productie in Provincia de Imperia.

Maslinele taggiasche, de la arbore la fruct

 

 

Arborele de maslin Cultivar Taggiasca  este foarte viguros, atinge pana la 10 m inaltime si are o durata de viata productiva de pana la 600 de ani .

Reproducerea acestui arbore nu se face prin seminte, intrucat maslinul reprodus prin seminte tinde sa devina salbatic. Abia in al treilea an de productie, fructele sale pot fi folosite .

Frunzele acestui maslin sunt de marime medie, rigide, mai largi la varf, decat la baza, de culoare verde – albastrui in partea superioara, usor argintie in partea inferioara.

Florile acestui maslin sunt albe si foarte parfumate.

Fructul este o drupa, usor lunguiata , cu suprafata fina, cerata. Maslinele verzi sunt cele care nu au ajuns inca la maturitate, devin galben-verzui toamna , purpurii sau negre la maturitate. Maslinele au nevoie de 6-8 luni pentru a ajunge la maturitate, cele de masa putand fi recoltate mai devreme . Maslinele destinate producerii uleiului sunt lasate in pom pana iarna devreme, cand continutul uleios ajunge la 23-30 %.

Maslinele nu se pot consuma direct din copac, fiind necesara procesarea lor prin diverse metode de conservare si fermentare.

Beneficiile consumului de masline

Maslinele contin compusi fenolici importanti, precum oleuropeina si oleocantalul, considerati cei mai puternici antioxidanti din natura. Alaturi de vitamina E si carotenoizii din masline, antioxidantii ajuta in mod real la prevenirea cancerului, a afectiunilor cardiace, a inflamatiilor si a diabetului.

Maslinele furnizeaza cantitati insemnate de Ca, Cu, Fe, Mn, Zn si sunt surse de importante de vitamine B. Grasimile mononesaturate din masline ajuta la reglarea nivelului de colesterol total in corp. De retinut efectul stimulativ pentru sistemul digestiv, maslinele fiind recomandate in cazul constipatiei.

Proprietatile antiinflamatoare ale maslinelor incetinesc procesele oxidative la nivel celular, deci incetinesc imbatranirea organismului.

Maslinele au un indice glicemic scazut (15), mentinand nivelul de zahar in sange la un nivel scazut, regland astfel apetitul alimentar.

Consumul de masline este recomandat in cazul curelor de slabire, nutritionistii aratand ca maslinele pot ajuta la reducerea aportului zilnic de calorii , cu pana la 200 kcal.

Maslinele aduc beneficii, de asemenea,pentru sanatatea pielii si parului, fiind bogate in acizi grasi si antioxidanti care hranesc, hidrateaza si protejeaza pielea si parul.

Din cauza continutului de sare consumul excesiv de masline poate fi, insa, periculos pentru persoanele care sufera de obezitate sau hipertensiune arteriala.

Maslinele taggiasche, o excelenta gastronomica

 

 

Uleiul extravirgin de masline   obtinut din  masline taggiasche ,  ca si maslinele cu acelasi nume se folosesc in gastronomie in numeroase preparate tipice din Liguria :

Iepure livornez, Miel la cuptor cu masline, Spaghete cu ton si masline taggiasche, Merluciu cu rosii si masline taggiasche, Roastbeef cu sos de masline, Baccala`, Caponata, Masline in saramura.

Maslinele in saramura   sunt o reteta antica din Liguria, dupa care maslinele sunt pastrate in saramura si arome naturale, tipice zonei, timp de 14 luni.

Maslinele pot fi servite intregi ca gustare sau zdrobite pentru diverse sosuri si condimente.

Pate`-ul sau Crema de masline taggiasche  sunt o alegere perfecta pentru o gustare salutara.

Foccacia cu capere si masline taggiasche  sunt o  excelenta reteta tipica din Liguria.

Painea cu masline taggiasche  este o adevarata delicatesa.

Sosul pizzaiola cu capere si masline  este un deliciu de combinat cu carne sau peste.

Uleiul extravirgin din masline taggiasche   este condimentul perfect pentru salate, bruschete sau preparate de felul I (paste, orez). Data fiind savoarea delicata, acest ulei de masline se combina foarte bine atat cu preparate din carne, cat si cu peste.

Cele mai importante metode de conservare a maslinelor sunt : masline in ulei si masline in saramura.

Masline taggiasche in ulei

  • 1 kg de masline taggiasche
  • 1 ardei iute
  • 1 catel de usturoi
  • sare mare in abundenta
  • oregan
  • seminte de fenoliu
  • apa                                                                                                                                                                                             Se spala maslinele foarte bine, se amesteca intr-un recipient cu sarea, ardeiul taiat bucati, usturoiul maruntit si aromele. Se adauga putina apa si se amesteca bine. Se lasa 10 zile la repaos, intr-un loc intunecos si aerat, amestecand 1 data pe zi.  Dupa 10 zile se scot maslinele din aceasta saramura, se usuca la soare, se pun in borcane cu o inchidere ermetica, fiind acoperite cu ulei de masline.

Masline taggiasche in saramura

  • 1 kg de masline taggiasche
  • coaja de la 2 lamai
  • sare
  • 1 manunchi de ardei iuti

Intr-un vas se fac straturi din masline, sare, ardei iute si coaja de lamaie si se lasa 3 saptamani sa fermenteze. In acest timp, e necesar sa se verse lichidul format in fiecare zi.

Dupa fermentare, se spala maslinele sub jet de apa, se elimina condimentele, se usuca si se pun in vase cu inchidere ermetica, putand fi pastrate cateva luni.

 

Alaturi de  Maslinele de Cerignola sau  Maslinele Peranzana, 

Maslinele Taggiasche L’Antico Frantoio Saguato sunt o excelenta gastronomica italiana cunoscuta si apreciata pentru calitatile nutritionale , pentru caracteristicile unice si salutare. De altfel, oferta site-ului nostru cuprinde aceste produse tipice de top in dieta mediteraneeana : https://www.italianshops.ro/ .

Fainurile speciale, fara gluten, folosite in panificatie si patiserie

Posted on Updated on


 

come-fare-farina-in-casa

 

Un numar tot mai mare de persoane este intoleranta sau chiar alergica la gluten. Glutenul este o proteina din grau, care confera elasticitate painii sau produselor fainoase . Painea fara gluten este mai plata, mai tare si mai sfaramicioasa. Nu se pot consuma, in cazul alergiei la gluten, grau si produse din grau, orz, secara, ovaz.

Pare o provocare  dieta fara gluten, si totusi exista un numar important de alternative la faina de grau. Se pot obtine fainuri fara gluten din numeroase fructe sau cereale, de la fistic, susan, castane, migdale, ghinda,alune, orez , amarant, hrisca, soia, mei, naut , etc.

Problema cea mai importanta la fainurile fara gluten este ca fiecare faina functioneaza intr-un anumit fel, in functie de „puterea” fainii , fie trebuie sa adaugi mai putina, fie mai multa, ori e nevoie sa folosesti un mix de fainuri pentru a obtine textura dorita. Despre aluatul fara gluten trebuie sa stim ca nu este similar aluatului din faina de grau: nu este elastic, necesita o hidratare mai mare (mai multe lichide), are un aspect lipicios, nu creste la fel de mult ca cel cu gluten (faina de grau). Framantatul cu care suntem obisnuiti la faina de grau nu este necesar, acesta avand rolul de a dezvolta glutenul si de a da aspectul elastic al aluatului. Dar se poate prepara o paine gustoasa , apeland si la alte ingrediente : seminte de susan, seminte de in, nuci, chimen, rosii deshidratate, ulei de masline, rozmarin, oua, lapte, unt, miere. Produse la fel de gustoase si de apetisante pot fi preparate si din fainurile fara gluten, considerate alimente speciale.

Exista in comert   combinatii de faina fara gluten, gata pregatite, sau putem prepara propriul nostru mix, dupa cum dorim de fiecare data.

Un mix ideal de fainuri fara gluten se obtine din 3 ingrediente: primul trebuie sa fie o faina integrala, de exemplu faina integrala de orez. Al doilea ingredient trebuie sa fie un amidon, necesar pentru a da lejeritate si flexibilitate compozitiei : amidon de cartofi, amidon de porumb sau tapioca. In fine, cel de-al 3-lea ingredient este pentru „gust „ : faina de migdale, faina de cocos, faina de mei, quinoa, faina de fistic, faina de alune, faina de castane, etc. Un astfel de mix de fainuri speciale este ideal pentru obtinerea aluatului pentru tarte.

paste De asemenea o varietate considerabila de italiene se gasesc preparate  din faina fara gluten : Lasagne, Tagliatelle, Penne, Ravioli, Pizzoccheri, Tagliolini, Spaghetti .

Am dedicat si noi pe site-ul nostru o categorie axata doar pe fainuri. Asta si datorita interesului crescut al clientilor nostri pentru aceste alimente de baza. O puteti vizualiza aici .

Iata care sunt cele mai importante fainuri speciale :

Faina de fistic

 

508f8fc24070458fa5a67ad9ffe6172e

 

Faina de fistic este minunata in pregatirea deserturilor, intrucat este aromata, are o valabilitate mare, este ideala pentru pregatirea dulciurilor . Fisticul este un fruct cu numeroase proprietati benefice, contine acizi grasi esentiali, saruri minerale si vitamina E. Are o utilizare foarte larga in bucataria si in patiseria italiana: pesto de fistic, cannoli sicilieni, inghetata de fistic,Tiramisu cu crema de fistic, biscuiti cu fistic, fistic granulat pentru torturi.

Faina de castane

 

farina_di_castagne

 

Faina de castane, numita „faina dulce” este obtinuta prin uscarea si macinarea castanelor, are o culoare brun deschis si un gust dulce, o aroma intensa. Castanele sunt bogate in vitamine, in special vitamina C, saruri minerale, aminoacizi si au un continut mare de fibre naturale. Ca si fisticul se preteaza foarte bine la prepararea dulciurilor, dar si a umpluturii pentru diverse tipuri de paste, la supe, gustari sau ca garnitura in preparate de felul II.

Produsele si preparatele obtinute din faina de castane sunt numeroase: Castagnaccio, paste lungi sau paste umplute, biscuiti, tarte, polenta, paine, clatite etc.

Faina fina de porumb

 

farina-mais-bianco-per-polenta

 

Faina fina de porumb este la fel ca si faina dura de porumb, doar ca este macinata foarte fin. Este recomandata in amestecuri pentru clatite, paine de malai, pizza, focaccia, biscuiti de malai, briose, tamales. Are un gust usor dulce , adaugat in compozitii le face sa devina friabile.

Faina de migdale

 

farina_mandorle_colazione

 

Faina de migdale este foarte moale, cu un gust specific, care o face ideala in prepararea dulciurilor. Este bogata in vitamina E si acizi grasi nesaturati, cu un indice glicemic scazut, dar cu un continut mare de calorii.

Faina de migdale este ingredientul de baza al piscoturilor Amaretti, dar si al martipanului .

Faina de cocos

 

farina-di-cocco-1024x501

 

La fel ca si faina de migdale, este foarte mult folosita la prepararea dulciurilor.

Are un continut important de Fe, Mn si Cu, foarte multe fibre, proteine si este una dintre cele mai indicate pentru celiaci, pentru ca este analergica. Faina de cocos absoarbe foarte multa umiditate, deci este indicata in compozitii cu multe lichide, poate inlocui pana la 20% din cantitatea de faina normala si necesita aceeasi cantitate de apa, raportul este 1:1. Se pot prepara muffin, biscuiti, tarte, crostate. Cum aluatul preparat cu faina de cocos creste foarte repede, este foarte indicata la prepararea painii. De asemenea, este un bun adensant pentru supe creme sau sosuri, pentru creme preparate la rece .

Faina de alune

 

 

 

farina-nocciole

 

Dupa migdale, alunele sunt fructul cel mai bogat in vitamina E si in fitosteroli. Se combina ideal cu ciocolata in prepararea cremelor: este ingredientul de baza al cremei Nutella. De asemenea, acelasi fruct este folosit la un preparat dulce tipic italian: Torrone, asemanator cunoscutei Nuga . Faina de alune are o aroma perfecta pentru biscuiti, fursecuri, prajituri. Nu este recomandata la prepararea painii, intrucat nu lasa aluatul sa creasca.

Faina de orez

 

farina-di-riso

 

Orezul este unul din alimentele cele mai sanatoase, atat orezul alb, cat si cel brun integral sau cel rosu. Faina de orez este o faina fara gluten, cu un continut mare de carbohidrati, proteine si de fibre. Se gaseste integrala sau alba. Trebuie folosita in cantitate mica, intrucat poate da un gust intens de orez si o textura usor lipicioasa. Este ingredientul principal in prepararea biscuitilor cracker, gnocchi, biscuiti de orez, paste de orez. Este un bun adensant pentru supe, ciorbe , budinci, sosuri , precum sosul besamel sau la prepaparate impanate. In retetele de paine trebuie folosita in cantitate mica.

Faina de mei

 

farina-miglio-1-792x450

 

Meiul este o cereala foarte importanta, cu numeroase proprietati benefice: este un bun diuretic, favorizeaza digestia, combate depresia si previne chiar unele forme cancer. Cu o buna digeribilitate, dulce si untoasa, faina de mei este foarte potrivita pentru clatite si tortilla, paine, grisine, tarte dulci sau piscoturi. E necesar sa fie combinata cu alte fainuri, nu folosita singura.

Faina de soia

 

soy-flour-480x440

 

Faina de soia poate fi folosita impreuna cu faina de orez brun sau faina de malai. Contine mult fier, potasiu, fibre alimentare, precum si proteine. Datorita continutului de estrogeni, este foarte indicat femeilor aflate la menopauza.

Are o buna digeribilitate, continand putin amidon si un continut redus de glucide, fiind indicata pentru diabetici.

Este folosita in retete de dulciuri, dar si la prepararea de pizza, focaccia, a pastelor din soia sau a painii de soia. Temperatura de coacere este joasa, tinde sa se coloreze destul de repede.

Faina de naut

 

farina_di_ceci

 

Faina de naut poate inlocui foarte bine faina de soia. Este o sursa excelenta de energie, datorita carbohidratilor si fibrelor solubile continute. De asemenea contine K, P si Mg, acid folic. Este optima pentru clatite sau “farinata” de naut, un preparat tipic genovez obtinut din faina de naut, apa, sare si ulei extravirgin de masline. Adaugat in aluatul de paine ii confera fermitate. Poate fi folosita ca adensant la supe, sosuri, tocanite.

Faina de amaranth

 

farina-di-amaranto

 

Amaranth-ul este o samanta provenienta din Mexic, nu este propriu-zis o cereala. Este deosebit de dens, folosita singura, faina de amarant, necesita doar 1/3 din cantitatea din reteta. Altfel, se poate folosi in combinatie cu alte fainuri: faina de orez, faina de quinoa.Are un continut mai mare de proteine si de fibre. Gustul sau aminteste de fructe uscate sau de malt. Necesita un adaos redus de apa, dar are un timp de coacere sau de fierbere mai mare. La fel ca si faina de naut se poate folosi la ingrosarea supelor si a sosurilor.

Faina de hrisca

 

faina_hrisca

 

Deşi nu face parte din clasa cerealelor (este o plantă ierboasă înrudită cu rubarba și stevia creață), hrişca este net superioară grâului, prin elementele nutritive care apara organismul  de factorii externi şi îl fortifică mai ales în sezonul rece şi la începutul primăverii.

Faina de hrisca se foloseste in amestec cu alte fainuri fara gluten, la paine, pizza, foccace, clatite, dand acestora o savoare integrala, rustica. Din faina de hrisca se obtine un tip specific de paste italiene : Pizzoccheri, dar exista si Tagliatelle, Rigatoni, Penne etc.

In amestec cu faina de porumb, se obtine un prepapat tipic italian de polenta: Polenta Taragna.

Faina de in

 

semi-lino-1

 

Obtinuta prin macinarea semintelor de in, faina de in este foarte bogata in acizi omega 3, proteine si calciu . Este un bun remediu in tratarea reumatismului. Are o aroma de alune si merge foarte bine in retetele de paine rapida si pentru retele de tort. Este indicata pastrarea la rece, pentru a-si mentine proprietatile nutritive. Are consistenta unei faini macinata mare, o culoare bruna si este untoasa. Folosirea fainii de in imbunatateste sanatatea aparatului digestiv, avand o actiune laxativa, emolienta pentru intestin.

Faina de tapioca

 

farina-di-cassava

 

Se obtine din manioca, o radacinoasa cu o pulpa alba sau alb-galbuie, cu utilizari similare cu ale cartofului. Din tapioca se poate prepara Budinca de cocos, se foloseste de asemenea la sosuri, in retete de paine sau de biscuiti. Este o faina fara gluten, cu un gust, care se poate combina cu faina de hrisca, de mei sau faina de orez brun.

Faina de quinoa

 

faina-de-quinoa

 

Cu un gust decis, caracteristic, aceasta faina se obtine din semintele de quinoa. Se foloseste in procent de 20% , in aluaturi pentru paine, muffin, pancakes, tarte sarate sau biscuiti.

Amidon de porumb

 

amido-di-mais

 

Se obtine din porumb, este foarte fin si este folosit ca agent adensant la creme, sosuri, mancaruri sau budinci. Neavand un gust specific, este recomandat pentru prajituri, pentru ca le face mai pufoase. Se pare ca are o utilizare foarte larga, nu doar in domeniul gastronomic.

Amidon de cartofi

 

fara-titlu

 

Este obtinut din cartofi si se prezinta cu o consistenta foarte fina. Se foloseste la prajituri , creme sau sosuri , ca agent de ingrosare, dar in cantitati mici, intrucat are un gust specific pregnant.

Amidon de orez

 

amido-di-riso-400x250

 

Ca si celelelate amidonuri, este un agent de ingrosare folosit la creme, sosuri, budinci.

https://www.italianshops.ro/

Tiramisu cu crema de fistic

Posted on Updated on


_dsc1402

 

 

O adevarata „vedeta” a bucatariei italiene,  prajitura  Tiramisu  are o varianta gourmet …desavarsita  :     Tiramisu cu crema de fistic.

Fisticul este un fruct oleaginos foarte gustos si aromat, are o utilizare din ce in ce mai mare in retetele italiene si nu doar in cele de deserturi . Cine a „inventat”   Tiramisu cu crema de fistic, cu siguranta cunoaste si vrea sa faca cunoscute valoarea nutritionala si calitatile gastronomice ale acestui fruct mediteraneean.

Desi pare un desert sofisticat, prajitura Tiramisu are nevoie doar de respectarea catorva mici secrete . De exemplu, cremozitatea si densitatea cremei sunt importante , crema nu trebuie sa fie prea moale sau insiroparea piscoturilor Savoiardi trebuie sa fie foarte rapida, siropul pe baza de cafea trebuie sa fie rece. Daca se pastreaza indicatiile privind cantitatea fiecarui ingredient si se tine cont si de aceste mici detalii, atunci putem obtine desertul perfect  ca forma si gust.

Reteta detaliata mai jos este compusa din 4 portii individuale, prezentate in pahare sau cupe cu capacitate de cca 140 ml.

 

Ingrediente pentru 4 portii

Fistic 40 g

Zahar 80 g

Apa 30ml

Ulei de susan 20 ml

Savoiardi 8 buc

Mascarpone 300 g

Galbenusuri 2

Cafea 40 g

Cacao amara pentru decor 10 g

Fistic granulat 10 g

 

 

Mod de preparare

 Se prepara cafeaua moka si se lasa sa se raceasca.

Se mixeaza fisticul , adaugand putin cate putin uleiul de susan, pana cand se obtine o crema densa.

 

17194_tiramis_al_pistacchio_strip_1-3

 

Se fierbe apa cu zaharul, pana la obtinerea unui sirop destul de dens. Se bat galbenusurile , se adauga incet siropul de zahar, continuand baterea cca. 10 minute, pana la amalgamarea acestora.

 

17194_tiramis_al_pistacchio_strip_4-6

 

Se adauga mascarponele , amestecand continuu, iar la sfarsit se adauga crema de fistic.

 

17194_tiramis_al_pistacchio_strip_10-12

 

Se taie  piscoturile Savoiardi  in jumatate. Se toarna cu ajutorul unui pos un strat de crema in pahare, se dispun piscoturile  Savoiardi   insiropate in cafea si, in final, un alt strat de crema.

 

17194_tiramis_al_pistacchio_strip_13-15

 

Se decoreaza cu cacao amara si fistic granulat.

 

17194_tiramis_al_pistacchio_strip_19-21

 

Se lasa sa se raceasca 2-3 ore, dupa care prajitura    Tiramisu cu crema de fistic  este gata sa fie servita.

Degustare placuta!

Cum sa prepari un sufleu de parmezan reusit

Posted on Updated on


 

souffle4

 

Sufleul este unul din preparatele cele mai dificile pentru o gospodina , mai intai pentru ca se serveste cald, si daca nu e reusit , e greu sa gasesti scuze…E usor insa sa il prepari pana cand te perfectionezi : dulce sau sarat , este un preparat cu foarte multe combinatii , o gustare calda perfecta. De la sufleu de branza, la sufleu de ciocolata, sau combinatii cu ciuperci, legume, fructe, trufe negre,etc. Daca dorim sa preparam o gustare inedita si gustoasa putem alege una din aceste variante.

 

 

Vom detalia reteta noastra de Sufleu de parmezan .

Ingrediente

40 g unt

100 g parmezan intreg

200 g cascaval

250 ml lapte

3 oua

80 g faina

Nucsoara

Sare

Piper

 

Se prepara mai intai sosul besamel : se topeste untul la foc mic, se adauga faina , amestecand repede cu telul, pentru a nu face aglomerari. Se adauga laptele si se continua fierberea, pana cand se ingroasa suficient. Se condimenteaza cu sare, piper si nucsoara.

 

souffle-al-formaggio-seq-11

 

Parmezanul intreg se rade si cascavalul la fel, dupa care se adauga in sosul cald inca.

Se separa albusurile de galbenusuri, iar galbenusurile se amesteca in sosul precedent preparat. Amestecul se rastoarna in alt vas si se lasa sa se raceasca.

 

souffle-al-formaggio-seq-21

 

Se bat spuma albusurile , apoi se incorporeaza in amestecul racit,  cu ajutorul unei palete, amestecand usor de jos in sus. Se taie cateva fasii de hartie de cuptor, inalte 7-8 cm. si de lungimea formei in care dorim sa coacem sufleul. Daca il coacem in forme individuale mici, vom taia tot atatea fasii de hartie, le vom infasura in jurul formelor, legandu-le cu ata de bucatarie. Asta va face ca sufleul sa nu debordeze in timpul coacerii si sa se umfle doar in verticala.

 

souffle-al-formaggio-seq-31

 

Se unge cu ulei de masline forma in care coacem sufleul , se presara cu putin pesmet si se umple cu preparatul nostru doar pe 2/3.

 

souffle-al-formaggio-seq-41

 

Cuptorul trebuie incalzit , in prealabil, la 160 de grade.

Se coace sufleul timp de 35 de minute, fara a deschide cuptorul in acest timp. Odata copt , se stinge cuptorul si se lasa sa se racoreasca in cuptor 2-3 minute.

Se serveste cald !

 

Important :

  • Pentru coacere se folosesc vase de portelan sau pyrex;
  • Forma de coacere sau vasul se unge pana sus, asta il va ajuta sa se umfle;
  • Nu bateti prea mult albusurile: cu cat inglobeaza mai mult aer , cu atat se umfla mai greu sufleul;
  • Nu deschideti cuptorul in timpul coacerii, altfel sufleul se dezumfla;
  • Dupa coacere , sufleul se lasa se se tempereze in cuptor 2-3 minute;
  • Se serveste cald .

 

 

 

 

 

 

 

10 idei de gustari inedite pentru masa de Sarbatori

Posted on Updated on


christmas-ornaments-dining-room-table-1

 

Se apropie Sarbatorile , iar grija pentru menu ne indeamna sa ne organizam cu ceva vreme inainte .

Vrei sa prepari retete inedite , variate si sa ai un efect-surpriza asupra invitatilor tai ? Special pentru menu-ul de Sarbatori am facut o selectie de gustari italiene pe care foarte probabil nu le-ai incercat inca . Inedit, gustos, lejer sunt cateva cuvinte care trebuie sa descrie selectia noastra de gustari.

De ce gustari?   Intrucat gustarile reprezinta o parte foarte importanta a oricarei mese festive . Variate , frumos aranjate, cu o atentie deosebita catre partea de decor, gustarile anticipa ceea ce orice gazda isi doreste : o masa perfecta .

Inspira-te si alege gustarile perfecte pentru Sarbatorile tale!

 

Barcute cu gorgonzola

 

 

1459950877837

 

Ingrediente pentru 4 portii

9 barcute , 150 g branza gorgonzola, 100 g telina proaspata, 5 nuci

Mod de preparare

Se prepara o crema din gorgonzola si telina proaspata taiata foarte subtire. Se umplu barcutele din aluat fraged gata preparate. Se decoreaza fiecare cu o jumatate de nuca.

 

Oua umplute cu somon si arpagic

 

 

uova-sode-ripiene

 

Ingrediente pentru 4 portii

3 oua, 80 g di somon afumat, 2 ansoa, 1 lingurita di capere, 30 g maioneza, piper.

Mod de preparare

Se fierb ouale, se racesc , se decojesc si se taie in jumatate. Se obtine o crema din galbenusuri , somon, capere, maioneza, ansoa. Se umplu ouale cu ajutorul unui pos si se decoreaza cu foi arpagic proaspat sau condiment uscat.

 

 

 

Salata de creveti cu ananas

 

insalata-di-ananas-e-gamberetti

 

Ingrediente pentru 4 portii

1 ananas , 450 g creveti de curatat sau 200 g prefierti , 150 g rosii cherry,150g salata mixta,

2 catei de usturoi, ulei de masline, arpagic, menta, ardei iute

Mod de preparare

Se taie ananasul in 2 parti si se decupeaza centrul fructului cu ajutorul unei linguri, inlaturand partea mai dura si pastrand restul taiat in bucati potrivite.

Se spala rosiile si se taie dupa preferinta.

Crevetii curatati se calesc in ulei si usturoi.

Se maruntesc condimentele si se amesteca. Se compune salata : creveti, rosii, condimentele maruntite, bucatile de ananas, salata si 2 linguri de ulei de masline. Se umple ananasul cu salata obtinuta .

 

 

Ardei copti cu sos bagna cauda

 

 

920x390dish11

Ingrediente pentru 4 portii

2 ardei rosii, 2 ardei galbeni, 1 borcan de sos «Bagna cauda»

Mod de preparare

Aceast este o reteta specifica din Piemont, se poate prepara sosul proaspat, dar este mult mai comod folosirea unui sos gata preparat, si mai aproape de gustul original.

Se coc ardeii cu grija, se decojesc , se obtin din fiecare ardei 2 jumatati cat mai uniforme, se condimenteaza cu sosul «Bagna cauda» gata preparat .

 

 

 

Chec cu ricotta si rosii uscate

 

 

img021

 

 

Ingrediente pentru 6 portii

3 oua, 1 pliculet de drojdie, 180 g faina alba, 60 g ulei, 150 g rosii uscate , 125 g ricotta proaspata, 100 g ricotta maturata

Mod de preparare

Se scot din ulei rosiile uscate, se scurg si se taie fasii subtiri. Se rade branza maturata pe razatoarea mare, la nevoie se poate folosi branza feta. Se amesteca ouale cu uleiul si branza ricotta. Se adauga faina amestecata cu drojdia, se incorporeaza si branza rasa si rosiile. Se toarna intr-o forma de chec tapetata cu hartie . Se coace cca. 50 de minute , la 180 de grade.

 

 

Tartine cu ceapa, carnati si stafide

 

img025

 

Ingrediente pentru 4 portii

1 foaie de aluat fraged pentru tarte, 2 carnati, 500 g ceapa, 40 g stafide, 80 g branza de pasta moale, ulei de masline, cimbru, sare, piper

Mod de preparare

Se pun stafidele la muiat in apa calduta , timp de 15 minute. Ceapa se taie rondele si se caleste usor in ulei de masline. Se adauga stafidele scurse bine de apa si uscate, se adauga branza, apoi carnatii proaspeti, desfacuti in bucati neuniforme. Se potriveste de sare si piper. Se obtin 6 tartine din foaia gata preparata, se aseaza in formele tapetate cu hartie. Se umplu tartinele cu compozitia obtinuta si se coc la 181 de grade, timp de 20-25 de minute.

 

 

Mini tarte cu rosii si cimbru

 

img026

 

Ingrediente pentru 4 portii

1 foaie de foietaj de forma dreptunghiulara, 300 g rosii cherry, 1 lingura de zahar brun, 1 manunchi de cimbru proaspat, 1 catel de usturoi, ulei de masline, sare , piper

Mod de preparare

Se spala rosiile si se taie in jumatate. Se spala cimbrul si se pastreaza doar frunzele. Se condimenteaza rosiile cu usturoi zdrobit, cimbru, zahar, ulei de masline, sare si piper. Se lasa 10 minute sa se amalgameze aromele. Se aseaza rosiile in formele de mini tarte, cu partea taiata in sus. Se coc la 200 de grade, timp de o jumate de ora. Se lasa sa se raceasca.

Din foaia de foietaj se obtin discuri de marimea formelor de mini tarte. Se acopera rosiile cu discurile de foietaj, avand grija sa cuprinda toate rosiile. Se introduc din nou la cuptor, pana cand se rumenesc. Se rastoarna , obtinand astfel mini tartele cu rosii.

 

 

Ansoa in sos verde

 

003456_acciughe-al-verde

 

 

Ingrediente pentru 6 portii

200 g ansoa la saramura, 1 manunchi de patrunjel verde, 1 pahar de ulei de masline, 1 lingura de otet, 2 catei de usturoi, ardei iute, miez de paine

Mod de preparare

Aceasta este o reteta traditionala din Piemont.

Se desareaza foarte bine ansoa, desfacandu-le in 2 si indepartand oasele. Miezul de paine se umezeste cu otetul. Se zdrobeste usturoiul, se mixeaxa impreuna cu patrunjelul si uleiul de masline, se adauga miezul de paine. Intr-un vas inalt se dispun bucatile de ansoa in straturi acoperite cu sosul de patrunjel . Reteta originala prevede si ardei iute. Se lasa sa se marineze 24 de ore.

 

 

Vol-au-vent cu crema de somon

 

fara-titlu

 

Ingrediente pentru 6 portii

8 vol-au- vent, 80 g crema de somon, 100 g branza de pasta moale

Mod de preparare

Se amesteca crema de somon cu branza de pasta moale, un sortiment preferat . Se umplu bucatile de vol-au-vent cu crema obtinuta, cu ajutorul unui pos si se decoreaza cu piper macinat mare.

 

 

Vinete cu pate de rosii uscate

 

dsc05687

 

Ingrediente pentru 4 portii

1 vanata, 150 g pate de rosii uscate, 20 g parmezan

Mod de preparare

Se taie vanata in felii foarte subtiri, se presara cu sare si se lasa sa elimine apa. Se coace la grill, se racesc feliile, se ung cu pate-ul de rosii uscate , si se decoreaza cu parmezan.

ViniCibando, sarbatoarea vinului si a excelentei gastronomice de la Gaeta

Posted on Updated on


vinicibando

Cea de-a 8-a editie a ViniCibando , va avea loc la Gaeta, intre 18 si 20 noiembrie 2016 si va avea drept tema dieta mediteraneeana.

O manifestare «multitasting», a carei gazda este Villa Irlanda Grand Hotel, din Gaeta , si care prezinta hrana in maniera inovativa, ca un mod de a descoperi cultura , istoria si frumusetile peisagistice ale zonei Lazio. Cele mai interesante situri arheologice, dar si producatorii olivicoli si viticultorii din Gaeta isi asteapta oaspetii in cautare de experiente unice.

Spatii impresionante sunt puse la dispozitie de Villa Irlanda Grand Hotel , fiind rezervate istoricilor, specialistilor in alimentatie si numerosilor chef, care vor incerca sa explice diferentele dintre bucataria traditionala, cea vegana si cea fara gluten.

Federatia Italiana a Bucatarilor va realiza preparate , plecand de la bucataria clasica, transformate insa in adevarate preparate gourmet.

 

Particularitatea acestui eveniment enogastronomic , chemat « ViniCibando» este organizarea de degustari enologice, pranzuri si cine gourmet, laboratoare gastronomice, dar si prezentari literare, performante artistice, concursuri pentru aspiranti sommelier, seminarii de formare profesionala a jurnalistilor din domeniu, precum si o excursie pentru a descoperi uleiul de masline produs in anticele culturi de maslini din Gaeta.

             Programul  ViniCibando

Cei mai buni producatori vinicoli si gastronomi vor sta la dispozitia participantilor, a celor care doresc sa cunoasca enogastronomia la km 0 .

Un plus de valoare il aduce anul acesta unirea ViniCibando cu Sarbatoarea cerealelor : Cerealia . Dieta mediteraneeana redescopera importanta cerealelor intr-o alimentatie sanatoasa si echilibrata.

Programul 2016 al ViniCibando cuprinde :

Conferinte

Mic dejun gourmet

Degustari enologice

Laboratoare de bucatarie traditionala, vegana si fara gluten

Cursuri de degustare : vin, bere artizanala, apa , ulei

Cine gourmet cu Maestri Michelin si Maestri Gambero Rosso

Scoala Gustului cu maestri ai Federatiei Italiene a Bucatarilor

Prezentari cinematografice si literare

Vizite ghidate la plantatii de maslini si plantatii vinicole

 

 

 

                Gaeta, un paradis al gustului

 

Gaeta este una din cele mai romantice destinatii turistice. Conform Conde` Nast Traveler, Gaeta ocupa locul 5 intr-un top al Celor mai romantice 10 orase din Italia . Situata intre Roma si Napoli, Gaeta se ridica pe un extraordinar promontor panoramic din Golful Gaeta. Muntele Crapat, Strada iubirii, Gradinile din Serapo, Arena Virgilio , precum si splendidele sale plaje sunt tot atatea obiectice care definesc Gaeta, ca oras turistic aflat la malul marii.

Si din punct de vedere gastronomic , Gaeta ofera surprize : Tiella de Gaeta, este o pizza rustica cu umplutura diversificata : caracatita si andiva, ansoa si andiva, masline si andiva, andiva cu masline si merluciu sarat . Toate sunt condimentate cu usturoi, ulei de masline si ardei iute. Umplutura cu peste, dar si forma de tarta sarata o distinge de alte pizze sau focacce. O mancare simpla din bucataria italiana a zonei, care asigura pescarilor pe vremuri o masa nutrienta si usor de conservat .

 

900cced235d19be91f20857e6d8d5eef_l1

Ca oras de mare, Gaeta are o cultura gastronomica bazata pe produse din peste, masline negre de Gaeta si ulei de masline extravirgin de Gaeta . Pe la 1400 era deja una din cele mai importante piete de ulei de masline din bazinul Mediteraneean.

Dintre specialitatile gastronomice ale zonei , mentionam cateva : Sepie cu cartofi, Crochete de peste, Supa de peste, Sardine si cartofi in pesmet la cuptor, Ardei cu masline negre de Gaeta, Tiella de Gaeta.

Situat pe una din cele mai romantice parti ale coastei maritime italiene, in Golful din Gaeta, Villa Irlanda este un complex hotelier constituit din 5 cladiri istorice restaurate : Receptia, Vila, Manastirea, Casa Maicilor si Casa Portocalilor. Fiecare din aceste cladiri are un stil diferit, fiind construite restructurate in epoci diferite. De exemplu, Receptia a apartinut lui Marco Filippo , tatal adoptiv al Imparatului Ottaviano Augusto.

Edificiul Manastirea a fost construit in 1930, de catre un ordin religios irlandez, de aici numele de Villa Irlanda. Dupa cel de-al 2-lea Razboi Mondial , cele 5 cladiri au fost readuse la antica splendoare dupa restaurare.

Aflat la malul marii , hotelul ofera numeroase servicii si cure balneare, intr-un spatiu inundat de verdeata.

 

Cu ocazia ViniCibando 2016, Gaeta devine locul de explorare a gustului , cel mai important spatiu dedicat excelentelor enogastronomice italiene. O experienta gastronomica bazata in acelasi timp pe traditie si pe creativitate, pe o continuaa innoire , astfel se poate defini dieta mediteraneeana.

 

 

 

Cannelloni cu cartofi si ciuperci

Posted on Updated on


images-245

Cannelloni sunt o alternativa perfecta de pasta la cuptor, foarte aspectuoasa si gustoasa. Ca si lasagna, sunt o reteta italiana foarte apreciata, numai buna de preparat atunci cand asteptam oaspeti la masa. Cannelloni pot fi umpluti cu ricotta si spanac, cu sos ragu clasic, cu sos de peste  sau cu combinatii de legume .

Am ales sa detaliem varianta Cannelloni umpluti cu cartofi si ciuperci. Reteta originala este cu hribi, dar sunt foarte bune si ghebele sau ciupercile mixte congelate.

Necesita doar o ora de preparare, fiind foarte usor de pregatit .

 ingredienti-cannelloni-patate-e-porcini

 

Ingrediente pentru 8 portii

Cannelloni 30 buc.

Ciuperci 300 g

Cartofi 800 g

Parmezan 60 g

Unt 20 g

Oua 2

Patrunjel 1 manunchi

Usturoi 3 catei

Besamel 1 l

Sare

Piper alb

Ulei de masline 3 linguri

 

Mod de preparare

Se curata cartofii, se spala si se fierb in apa cu sare pentru a obtine un pireu mai dens. Asadar, nu se fierb mult pentru a nu ingloba apa, doar atat cat sa ii putem zdrobi cu furculita. In amestecul de cartofi calzi se adauga ouale , jumatate din parmezan si patrunjelul. Nu este nevoie sa preparam pireul cu mixerul , cu cat e mai dens cu atat mai bine.

Ciupercile congelate, se toaca , dar nu marunt, si se calesc la foc mare in ulei de masline. Se condimenteaza cu usturoi, sare si piper . Daca folosim ciuperci proaspete e nevoie de o usoara fierbere  inainte de a le cali.

Se unesc cartofii cu ciupercile si se pune amestecul intr-un pos , cu ajutorul caruia se umplu cannelloni , lasand cativa milimetri la fiecare extremitate .

Intr-un vas dreptunghiular mai mare se toarna un strat de besamel , peste care se aseaza cannelloni, nu foarte apropiati unul de celalalt , pentru a se desprinde usor dupa coacere. Se acopera cu restul de besamel, parmezan si unt.

 

Se coace in cuptorul incalzit in prealabil la 200 de grade, pentru 30 de minute, acoperit cu folie de aluminiu. Dupa 30 de minute, se indeparteaza folia si se lasa la copt inca 15 minute, pana cand capata o crusta aurie .

Pofta buna !

 

 

 

Piept de pui cu sos de capere si masline

Posted on Updated on


 

pollo-alla-pizzaiola

Sosul de capere si masline este cunoscut sub numele de «sos pizzaiola» , este un sos foarte usor de preparat atat cu rosii proaspete, cat si cu pulpa de rosii in conserva . Se pare ca la origini este o reteta siciliana, existând si multe variante cu adaos de branza .Combinatia de capere si masline este una gustoasa si decisa, fapt pentru care aceasta reteta poate fi variata cu diferite tipuri de carne . Caperele sunt un condiment foarte mult folosit in bucataria italiana, la preparate din carne sau peste, la salate sau la sosuri , cum este sosul tartar. Gustul lor astringent si usor picant le fac foarte potrivite pentru carne de miel , carne de porc sau pastrav. De aceea se vorbeste despre «carne alla pizzaiola» .

 

Un ingredient important sunt maslinele, de obicei maslinele conservate in ulei sunt mai gustoase si mai suculente .

Reteta nu prevede alte condimente, tocmai pentru «a gusta» din plin caperele.

Un acompaniament de cartofi la cuptor sau piure de cartofi este ideal , pentru pieptul de pui preparat «alla pizzaiola».

 

Ingrediente pentru 4 portii

300 g piept de pui

1 conserva de pulpa de rosii

100 g masline negre sau verzi

1 lingura de capere

Ulei de masline

Sare

Usturoi

 

Mod de prepararare

 

Se calesc 1-2 catei de usturoi in ulei de masline si apoi se scot. Se adauga conserva de rosii si se coace cateva minute . Pieptul de pui taiat fasii se caleste 2 minute in ulei de masline si se adauga la sosul de rosii. Se continua coacerea cateva minute si se adauga apoi caperele zdobite si maslinele . Se potriveste spre final de sare , intrucat si caperele si maslinele sunt sarate. Daca folosim capere conservate in sare , este important sa le desaram inainte de folosire . Daca folosim capere conservate in otet, acestea se vor clati inainte de folosire.

Cand preparatul este gata , se completeaza cu o garnitura de cartofi.

Asadar, aceasta este o reteta foarte rapida si usor de preparat, dar ,cel mai important ,este o reteta savuroasa din bucataria italiana.

Pofta buna !

Albaromatica – sarbatoarea condimentelor si a trufelor la Alba

Posted on Updated on


 

alba-864x400_cAlba gazduieste   in lunile octombrie-noiembrie 2016 cea de-a 86-a editie a Targului International al trufelor albe de… Alba si, totodata , Sarbatoarea condimentelor, aceasta din urma aflata la a x-a intalnire. Este cel mai mare eveniment anual de acest gen din Italia, Alba , in Provincia de Cuneo, aceasta fiind prin excelenta zona de provenienta a trufelor albe .  Reuniunile sunt programate in fiecare sambata si duminica , in Cortile della Maddalena , sediul celei mai mari piete internationale de acest gen . O intalnire anuala mult asteptata de pasionatii de enogastronomie, dar si de numerosii chef care se intrec pe sine in pregatirea preparatelor pe baza de trufe. Exista o serie de evenimente premergatoare care au loc deja in septembrie la Alba .

 

Albaromatica

spezie-e-aromatiche

Inceputul lunii octombrie anunta Sarbatoarea condimentelor, sub numele simbolic de Albaromatica, mai precis pe 9 octombrie. Pentru ca nu putem vorbi de gastronomie , fara condimente , un «fruct» pretios al pamantului . Ierburile aromatice si condimentele in general exalteaza gustul natural al alimentelor si fac diferenta dintre o masa buna si o masa extraordinara. Fie ca vorbim de planta, de fruct, de seminte, de flori, condimentele nu pot sa lipseasca din nici o bucatarie, ele folosindu-se atat verzi cat si conservate pe toata durata anului.

In cadrul Albaromatica , vor fi prezenti 50 de expozanti impartiti in zone tematice : Barolo Chinato, bitter, bauturi spirtoase pentru „ Ierburi in sticla”, ceaiuri de plante pentru „ Ierburi in cupa” , culori si mirosuri in „ Insula Mirodeniilor”. Apoi, din nou confetti, dulciuri, ciocolata cu mirodenii, si chiar inghetata cu ierburi in aria „ Ierburi de buzunar” . In Zona de „ Sanatate verde” sunt prezentate nenumaratele utilizari ale ierburilor si condimentelor in ingrijirea corpului si a mintii, prin uleiuri esentiale, unguente, creme si parfumuri.

In aria tematica „ Ierburi in bucatarie ” vor putea fi degustate focacce si grissine aromatizate cu diverse condimente.

Pentru cei mai mici dintre vizitatori sunt organizate laboratoare didactice gratuite despre aromele ierburilor si ale mirodeniilor.

Se spune ca acesti expozanti au un procent foarte mare de vizitatori care sunt prezenti an de an, adica 50 % dintre ei nu au pierdut nici o ocazie acestei intalniri. Gratie experientei si muncii acestor expozanti sunt in continuare cunoscute utilizarile de zi cu zi ale ierburilor si plantelor aromatice.

 

 

 

Alba – capitala trufelor

 

Alba, orasul celor 100 de turnuri , centrul zonei Langhe , are meritul de a fi valorizat acum mai bine de un secol aceasta extraordinara ciuperca subterana . Un parcurs care se leaga de cel al 2 vinuri renumite din teritoriu : Barolo si Barbaresco.

Astazi functioneaza aici o Bursa a trufelor, dar si un Centru National de studii al trufelor.

Exista trufe albe si trufe negre, fiecare avand mai multe soiuri. Circa 20 de specii se gasesc in Europa, in special in Franta si in Italia, doar 8 avand insa valoare gastronomica.

Trufele albe sunt un produs tipic din zona Langhe , cea mai buna calitate atestata, tot aici fiind organizata si o Bursa a trufelor. Trufele albe sunt de culoare crem-galbui , cu miros de ozon si usor de usturoi.Trufele albe sunt cele mai valoroase si mai apreciate, datorita parfumului placut , aromei diferite fata de cel al altor trufe. Trufa alba traieste in simbioza cu : stejarul, teiul, alunul , plopul,salcia. Arborele cu care traieste in simbioza este cel care ii confera gustul, mirosul si culoarea specifica. Forma trufelor este data de tipul solului.

1464789247664

 

Alba devine pentru 2 luni «capitala trufelor», aici fiind organizata cea mai mare expozitie mondiala de trufe cu provenienta colinelor din Langhe, Roero si Monferrato.Vizitatorii pot observa de aproape, pot mirosi, pot culege informatii direct de la specialisti , pot degusta specialitati pe baza de trufe in stand-ul gastronomic. Alba Truffle Show asigura experiente   senzoriale speciale cu ocazia intalnirilor , a degustarilor oferite   de cei mai buni chef ai zonei. De nepierdut sunt demonstratiile culinare live , care fac cunoscute micile secrete ale bucatariei italiene. Numerosi enologi si sommellier sunt prezenti in cadrul Wine tasting experience , care imbina degustarea trufelor cu cea a unor vinuri speciale , chiar din zona .

Iata cateva utilizari ale trufelor :

  • Pesto de trufe – pasta de trufe negre de vara
  • Ulei cu trufe – ulei de masline cu bucati de trufe
  • Pateu cu trufe – fois gras, baton din ficat de gasca sau de rata cu trufe negre la mijloc
  • Miere cu trufe : miere poliflora cu trufe negre de vara
  • Vodca de trufe – vodca cu infuzie de trufe negre de Perigord
  • Carpaccio de trufe – felii foarte subtiri de trufe la borcan
  • Ciocolata – ciocolata din bucati de trufe negre
  • Unt cu aroma de trufe sau salsa cu unt si trufe
  • Sare cu aroma de trufe.

 

Expertii gastronomi recomanda folosirea trufelor cu preparate simple, fara sosuri sau alte condimente . Cele mai cunoscute retete sunt Tagliolini al tartufo sau Risotto al tartufo, dar si Fonduta al tartufo, o reteta regionala clasica, pe baza de branza fontina si trufe. Chiar si o gustare rapida din oua sau o salata de trufe pot fi momente excelente de degustare a acestei rare delicatese.

 

Intre miile de produse propuse pentru degustare se pot gasi vinuri, lichioruri, branzeturi, salamuri, condimente, paste proaspete si paste uscate, dulciuri traditionale,ciocolata, legume , alune de Piemonte si produse pe baza de alune, castane de Cuneo , faina speciala, ciuperci si ,evident, trufe si produse pe baza de trufe .

 

 

O sarbatoare a gustului , a aromelor , a culorilor, a unei parti a fructelor pamantului .

In antichitate se spunea ca aromele ar fi «Particele minuscule ce se inalta de la pamant la cer » – « Quelle minute particelle che dalla terra ascendono al cielo » .

Alba ne ofera o alta ocazie de a celebra natura si darurile ei !

 

Spaghetti all’amatriciana

Posted on Updated on


 

 

amatriciana-buonissima-440x330

 

Spaghetele cu sos amatriciana    fac parte din bucataria traditionala italiana. Un clasic, cum s-ar zice. Din cauza ultimelor evenimente seismice , Amatrice se afla in fata unei provocari : reconstruirea orasului .

Renumele localitatii Amatrice, din Provincia de Rieti, este legat de aceasta reteta , care a fost creata de pastorii din zona, plecand de la ingrediente simple, dar ingenios combinate : paste , slanina de porc neafumata, ardei iute si branza pecorino : « Spaghetti alla gricia».

Reteta a fost initial fara rosii, acestea fiind adaugate dupa 1700 , definitivand ceea ce cunoastem astazi ca preparat specific din Amatrice. Nu doar ingredientele asigura particularitatea preparatului , ci si unele «detalii», cum ar fi tigaia di …fier,in care se prepara sosul. Vorbim, desigur ,de reteta originala. Practic , la acea vreme slanina de porc neafumata era prajita in untura de porc, rezultand niste jumari, sos imbogatit apoi cu ardei iute si rosii.

Exista si polemici rezultate din numele acestui sos :

« matriciana» sau «amatriciana», precum si legate de diversele variante care prevad ceapa si usturoi.

«Amatriciana» deriva de la « Amatrice», denumirea «matriciana», fiind legata de diversele variante ale retetei si de vocala «a» de la «Amatrice» , care impiedica comunicarea …

Nu, reteta originala nu prevede ceapa si usturoi, din simplul motiv ca pastorii aveau putine ingrediente la indemana, in miscarea lor de transhumanta .

Variantele au imbogatit tipurile de pasta , prin diversificare : spaghete, bucatini sau rigatoni.

 

 

Daca ne plac savorile light sau ni se pare greoaie reteta, putem alege sosurile gata preparate, care sunt perfecte pentru o reteta usoara si rapida .

Bucatini all`amatriciana sunt o reteta din zona Romei, derivata din cea originala din Amatrice . Proportiile ingredientelor sau modul de preparare au facut ca acest preparat sa aiba atatea variante. Slanina de porc sau bacon-ul poate fi prajit in untura sau in ulei, poate fi stins cu vin sau cu otet, putem folosi ceapa sau usturoi in diversele variante. Dar nu va fi ca reteta originala : simpla , gustoasa si nutrienta.

Vom prezenta reteta autentica din Amatrice, lasand consumatorii sa vada diferentele.

Ingrediente pentru 4 portii

500 g spaghete, 125 g slanina de porc neafumata, o lingura de ulei de masline, 50 ml.vin alb sec, 7 rosii medii sau 400 g rosii decojite, 1 ardei iute intreg, 100 g branza pecorino de Amatrice, sare.

Mod de preparare

Se caleste intr-o tigaie din fier slanina in ulei de masline , cu ardeiul iute intreg, proportia de slanina fiind de ¼ din cantitatea de paste. Slanina taiata fasii mici trebuie sa fie din gusa de porc, altfel pastele nu sunt «all` amatriciana». Se caleste la foc intens , se stinge cu vinul alb. Dupa calire se scot bucatile de slanina si se pastreaza la cald . In restul de condiment se adauga rosiile si sarea, lasand sosul pe foc cateva minute . Se scoate ardeiul iute si se adauga slanina prajita in sosul fierbinte.

Separat se fierb spaghetele «al dente» , se scurg , se amesteca mai intai cu branza pecorino sau parmezanul si se completeaza cu sosul amatriciana . Daca se doreste se presara din nou branza la servire. Se serveste cald.

De observat, faptul ca se amesteca mai intai pastele cu branza pecorino si apoi cu sosul.

Aceasta este reteta autentica de «Spaghetti all` matriciana» .

Pofta buna !

http://www.italianshops.ro/

Risotto cu hribi si afine

Posted on Updated on


risotto_porcini_mirtilli

 

Exista o multitudine de retete pe baza de hribi , de la preparate pentru felul I, la preparate pentru felul II , dar si gustari sau specialitati , precum Sufleu de hribi .

Pentru iubitorii bucatariei italiene , care au incercat deja combinatii de preparate cu legume si fructe, ne-am gandit sa detaliem o reteta de risotto super delicioasa :

Risotto cu hribi si afine. Categoric, merita incercata combinatia de gusturi, desi pare extravagant la prima vedere. E o reteta de dificultate medie, deci nici macar scuza ca nu ne iese …nu merge!

De ce afine ? Pentru ca afinele au culoare, parfum, un gust usor aspriu, care cade de minune cu hribii. Aspectul preparatului e unul de-a dreptul invitant! Este vorba de un preparat consistent, in care aspectul are un rol important, dar gustul este cel decisiv . Chiar nu e greu sa fim chef , atunci cand timpul ne permite un respiro !

Pentru un risotto reusit , avem nevoie in primul rand de o calitate de orez specifica pentru risotto. Orezul italian este de mai multe calitati : orez pentru risotto, orez pentru salata, orez pentru supe, orez pentru pilaf.

Reteta noastra prevede hribi proaspeti, tocmai pentru ca ingredientele proaspete asigura calitatea preparatului . In extrasezon se folosesc foarte bine hribii congelati sau hribii uscati Acestia din urma, hribii deshidratati, sunt o varianta foarte buna si economica atunci cand nu putem gasi hribi proaspeti. Afinele sunt, evident, un fruct de sezon si vor fi alese tot proaspete,  dar se pot gasi foarte bine si in varianta congelata.

Mai sunt de respectat regulile de baza pentru orice risotto , si totul va iesi ca la carte…

Ingrediente pentru 4 portii

Orez 320 g

Unt 20 g

Parmezan 40g

Ceapa rosie 1

Ulei de masline extravirgin

Hribi 600g

Afine 200 g

Vin alb 1 pahar

Sare

Piper

Usturoi 1 catel

Supa vegetala (ceapa, morcov, telina)

Mod de preparare

 

Dupa ce in prealabil am preparat supa vegetala din ceapa , morcov si telina , vom trece la spalarea si pregatirea hribilor.

Se curata, se spala hribii si se taie in bucati nu foarte mici. Se calesc in foarte putin ulei de masline si usturoi ,intr-o tigae antiaderenta larga si la foc mare , pentru a nu lasa apa . Cand sunt aproape gata se adauga sarea si piperul. Se spala afinele.

Se caleste in ulei ceapa rosie taiata foarte fin si cu un adaus mic de apa, pentru a face o prajeala mai lejera. Cand este gata se adauga orezul si se calesc impreuna cateva minute . Se stinge totul cu vin alb , asteptand sa se evapore , dupa care se adauga supa putin cate putin pentru a avea o consistenta optima si amestecand continuu pentru o cremozitate cat mai mare . Cand e fiert pe jumatate , se adauga hribii preparati si se continua fierberea 5 min. Se adauga afinele si se continua coacerea cca 10 min. Se potriveste de sare , tinand cont ca si parmezanul e sarat. La final se adauga parmezanul si untul .

Risotto este perfect atunci cand ramane „al dente”. Vom obtine un preparat de o culoare spectaculara, cu un gust usor dulceag si o aroma de hribi decisa. Despre combinatia dulce-sarat : este foarte delicioasa si deosebita.

 

Sfaturi de la Chef :

Cand se prepara supa vegetala , se scot legumele din supa, pentru a nu se pierde aroma si gustul legumelor. Supa nu se adauga toata dintr-o data pentru a nu obtine o consistenta prea fluida.

Daca doriti, puteti cali orezul simplu mai intai , fara condiment si puteti amesteca apoi cu ceapa si restul condimentului de ulei.

Ciupercile se fac intr-un vas mai larg si la foc mare , pentru a permite apei sa se evapore, iar sarea se adauga la sfarsit din acelasi motiv. Nu se calesc prea mult pentru a ramane crocante.

Cand amestecam in risotto , o putem face cu un tel , pentru o mai mare cremozitate.

Culoarea preparatului depinde de cate afine adaugam, daca adaugam mai putine , va avea o culoare mai putin intensa.  

Pofta buna !

Ingredientele pentru un risotto perfect le gasiti  pe :

http://www.italianshops.ro

Terra Madre – Salonul gustului de la Torino

Posted on


 

imagesSalonul Gustului de la Torino este un eveniment enogastronomic de talie internationala , organizat o data la 2 ani de catre Slow Food , Primaria Torino si Regiunea Piemont. Tema pe care se centreaza in acest an Salonul Gustului este „Voler bene alla terra” ( „Sa iubim planeta”). Intre 22 si 26 septembrie 2016 , Torino devine Capitala Slow Food : este vorba despre a cunoaste, a gusta, a invata, a aprofunda, a descoperi universul hranei.

Evenimentul reuneste producatori agro-alimentari din intreaga lume si are 2 componente : una expozitiva, cu produse din tarile participante si o alta cu diverse activitati ( conferinte,forumuri, laboratoare ,degustari , demonstratii culinare).

 

Anul acesta Salonul Gustului sarbatoreste 30 de ani de la prima editie si va avea loc in diverse puncte ale orasului Torino : Parcul Valentino, Borgo Medievale, Teatrul Carignano, Palatul Real, Eataly Torino Lingotto, muzee si resedinte reale din Torino si Piemont, precum si strazile si pietele din centrul orasului. O manifestare care animeaza intreg orasul Torino , am putea spune .

De asemenea , Slow Food, unul dintre organizatorii de baza, sarbatoreste 20 de ani de la infiintare. Slow Food este o organizatie creata la Bra, Cuneo , de catre Carlo Petrini. Aceasta miscare culturala internationala studiaza si promoveaza traditiile agricole si enogastronomice din toata lumea. Slow Food a infiintat in 2004 Universitatea de stiinte gastronomice, cu scopul de a valoriza educatia gastronomica si cultura hranei. Terra Madre este proiectul cel mai ambitios al Slow Food : agricultori, pescari, crescatori de animale se reunesc pentru a sublinia importanta biodiversitatii si a sigurantei alimentare. Deja din 2012 , Salonul Gustului si Terra Madre au devenit un eveniment unic, cu scopul de a sublinia ideea ca nu suntem doar consumatori, ci si co-producatori, atunci cand ne alegem hrana. Terra Madre ne invita sa privim nu doar la calitatile produselor , ci si la originea , la istoria lor, sa ne imaginam mainile, chipurile celor care le-au cultivat si recoltat, celor care le-au produs.

 

 

In cadrul Bucatarii ale lumii vor fi aduse la Torino gusturi , culori , arome din lumea intreaga, de catre cei peste 60 de chef din Comunitatea hranei (Communita del Cibo),care vor pregati cu pasiune si creativitate cele mai reprezentative preparate din zonele de origine . La Parcul Valentino exista 2 spatii : unul dedicat gastronomiei din Africa si Europa, cel de-al doilea dedicat gastronomiei din Asia si America . Fiecare chef va prepara in sute de portii o reteta traditionala din aria de origine, in versiunea ei cea mai autentica.

 

La Murazzi , pe malul raului Pad, in cadrul ariei Hrana stradala, vor putea fi degustate preparate traditionale , in fiecare zi , de la 12 la 24. Oaspetele principal va fi Amatrice, un oras greu incercat din cauza distrugerilor provocate de ultimul seism , cu Sosul amatriciana , un simbol gastronomic prezentat de un grup de cetateni, studenti si bucatari din zona .

Din Liguria, Consortiul din Recco va oferi pentru degustare Foccaccia cu branza.

Renumita reteta de Masline Ascolane, va fi prezentata de catre familia Migliori, strans legata de istoria acestui preparat traditional.

Regiunea Abbruzzo va prezenta ca specialitati Painea cu rosii si pere de Abbruzzo, precum si hamburgher si frigarui. Si exemplele pot continua !

Tot la Murazzi del Po vor fi expuse peste 80 de tipuri de beri artizanale, in cadrul Birramurazzi .

 

 

Borgo Medievale , impreuna cu Palatul Real si Cercul literar devin o ampla arie didactica, aici avand loc diverse conferinte si forumuri , dar si laboratoare gastronomice. Palatul Real va pune la dispozitie spatiul pentru o impresionanta enoteca, in fiecare zi a evenimentului , intre orele 12-24. Tot aici se vor desfasura laboratoarele gustului dedicate enologiei. Parcul Valentino este locul de organizare al Targului italian si international si  a Pavilionului Slow Food, intre orele 10-19. Un loc de intalnire intre producatorii de pe 5 continente, care expun o diversitate gastronomica greu de intalnit altundeva. Eataly Torino Lingotto prezinta laboratoarele gustului despre bere si produse agricole. Castelul Valentino si Universita degli Studi gazduiesc Forumurile Terra Madre . Putem sa citam cateva dintre ele : « Natural este posibil », «Sa salvam biodiversitatea Balcanilor»,« Slow Beans- redescoperirea legumelor», «Universul necunoscut al uleiurilor», « Cacao si cafea – sa valorizam diferentele»,«Sa salvam fertilitatea solului»,« Anticii maslini mediteraneeni , un patrimoniu de salvat», «O planeta insetata», « O bacterie ca prieten», « Rolul femeilor in producerea hranei», « Ce spun etichetele»,« Incotro se indreapta agricultura biologica». Numerosi agricultori, economisti, actori, chef, magistrati, medici, registi, fotografi vor sustine ample conferinte pe tema biodiversitatii si a tutelei ambientale. Teatrul Carignano ,precum si alte regiuni sau parteneri ai evenimentului, vor fi loc de intalnire pentru participantii la Salonul Gustului 2016.

Mole Antonelliana si Muzeul cinematografiei sunt locul de prezentare a proiectiilor cinematografice pe tema istoriei si culturii gastronomice .

Exista si o cafenea oficiala a Comitetului Slow Food : In centrala Via Po 35, in localul lui Alberto Marchietti specializat in inghetata. Vor fi servite tipuri speciale de cafea : Terre Alte din Huehuetenango, Guatemala ; cafea montana din Camapara, Honduras; cafea biodinamica   din Chakra D’dago, Peru, cafea salbatica din Padurea Harenna, Etiopia; cafea din Ibo, Mozambic. Tot aici se vor servi si savuroasele inghetate italiene.

 

 

Torino , orasul  arhitecturii si al ciocolatei

 

Orasul Torino  este renumit in Italia si in lume, ca orasul ciocolatei, o istorie care incepe prin 1560 , cand a fost servita aici prima ciocolata calda , de catre Casa Regala Savoia. Aici s-a născut gianduja (sau gianduia), o combinaţie de ciocolată, zahăr şi o treime alune inventată în timpul regenţei lui Napoleon, între 1796 şi 1814. Patiserii torinezi au creat aceasta compozitie din nevoia de a substitui la acea vreme cacaua, devenita extrem de scumpa si au ales pentru aceasta alunele cultivate in zona Langhe, reteta originala fiind cea a lui Michel Prochet.

La Torino a fost creat lichiorul Bicerin , o bautura nonalcoolica pe baza de cafea, cacao si crema de lapte . Se serveste in pahare inalte de sticla, pentru a putea admira nuantele ingredientelor amalgamate. Interesul constant pentru inovatie al maestrilor ciocolatieri torinezi a facut ca in sec. al XVIII sa fie createle renumitele Cioccolatini , in cele mai fantezioase forme : bomboane, praline, trufe etc.

Din pasiune pentru ciocolata , manufacturierul Pier Paul Caffarel a transformat vechea sa tăbăcărie într-o fabrica de ciocolata şi pe baza reţetei lui Prochet a înventat în 1852 bomboanele Gianduiotto. În forma inconfundabila de bărcuţă şi împachetate în staniol auriu sau argintiu, bomboanele au fost numite după celebra mască din Commedia dell’arte care reprezintă arhetipul piemontez şi au devenit la rândul lor celebre. Gustul unic Gianduiotto este dat chiar de alunele cultivate in regiunea Piemont si de reteta traditionala a lui Caffarel.

Pe la 1878, Silviano Venchi , un tânăr creativ , a deschis şi el o mică afacere şi a inventat nougatine, a amestecat în cacao alune caramelizate, noul sortiment a plăcut, asa ca ciocolateria sa a devenit faimoasă în întregul Piemont. Astăzi compania Venchi produce, cu aceeaşi pasiune, mai mult de 350 de sortimente de ciocolată vândute în toată lumea.

 

Pietro Ferrero a modificat în 1946 reţeta gianduja şi a inventat Pasta Gianduja, cremă de alune cu ciocolată care putea fi unsă pe pâine. Afacerea a prosperat, iar compania Ferrero a creat Nutella, vândută pentru prima oară în 1964 şi devenită populară în întreaga lume. Compania ţine în mare secret reţea, ca şi pe cea a celorlalte zeci de sortimente de bomboane de ciocolată, vafe sau a micilor bomboane mentolate.

Mai sunt si alte aniversari care fac din orasul Torino o destinatie enogastronomica interesanta in 2016 : 230 de ani de la obtinerea la Torino a brevetului pentru Vermut, 180 de ani de la nasterea lui Francesco Cirio, 100 de ani de la crearea Pietei agricole Porta Palazzo sau 90 de ani de la crearea Tramezzino (Sandvis).

Fara indoiala ca septembrie 2016 va fi o luna de mare forfota culinara , marcand un sezon al roadelor in orasul Torino, ce devine capitala gastronomiei internationale . Un prilej excelent de a descoperi Gustul Italiei alaturi de savori ale lumii. Pentru vizitatori este o ocazie unica de a admira Torino in culorile toamnei si de a degusta cele mai surprinzatoare delicatese culinare. Torino va asteapta !

 

 

Targul national al hribului de la Albareto

Posted on Updated on


 

fiera-porcini

Albareto este o localitate in apropiere de Parma, careia i-a fost recunoscuta marca IGP a Hribului de Borgotaro, alaturi de alte 2 localitati, si anume Borgo Val di Taro si Pontremoli . Particularitatea acestui teritoriu este ca hribii sunt recoltati de-a lungul a 5 luni pe an , fiind vorba de cele 4 specii diferite de hribi.

Anual, are loc aici Targul National al hribului, aflat in 2016 la cea de-a 21-a editie , pe o durata de 3 zile : 9-10-11 septembrie. Un eveniment gratuit ce se adreseaza pasionatilor culegatori de ciuperci , dar mai ales turistilor si cunoscatorilor traditiei culinare italiene. Asadar, aici este punctul de intalnire anual dintre organizatori, turisti si specialisti in enogastronomie . Nu putem vorbi de bucatarie italiana fara hribi, a caror utilizare la paste , risotto, pizza, preparate cu carne, sufleuri, placinte , conserve, este extrem de larga.

Ceea ce face ca acest targ sa fie unic este punctul de plecare : organizarea apartine exclusiv voluntarilor, circa 300, al caror obiectiv este valorizarea interesului pentru aceasta resursa naturala cu implicatii in turism si enogastronomie. Motto-ul lor este « …din 1996 cu pasiune si placere », 1996 fiind anul de debut al acestui eveniment local., dezvoltat apoi intr-unul de amploare nationala. Un «fruct» de padure devenit o delicatesa, nelipsit din principalele preparate ale bucatariei italiene, hribul este intre preferintele culinare ale italienilor .

 

                          Programul targului national al hribului de la Albareto, 2016

Cele 3 zile al Targului hribului de la Albareto au un program foarte amplu si variat : conferinte tematice, mostre fotografice, degustari, show cooking, activitati de recreere pentru copii, serate dansante .

Deschiderea evenimentului are loc vineri 9 septembrie , la orele 18.00, standurile gastronomice fiind deja operative. Cum italienii au facut o traditie din a lua aperitivul, nu poate lipsi momentul aperitivului , la 18.30, cu preparate pe baza de hribi si degustare de vinuri.Tot vineri are loc conferinta «Albareto intalneste Alba – 15 ani», Alba fiind prin excelenta zona de recolta a trufelor.

Restaurant Pavilionului, prin chef Cristian Broglia propune un menu special, pe baza de hribi si …trufe. Seara se va inchide cu un spectacol de musica live : Gatti matti si Dj Casta.

Cea de-a doua zi a Targului hribului dela Albareto, incepe la orele 9.00 cu deschiderea standurilor gastronomice si piata locala.

Conventia «Intre natura si cultura – parcurs istoric» este organizata de Arhiva de Stat din Parma si Academia de arte frumoase si peisagistica, din Parma si Piacenza.

La Palafungo este prezentata mostra fotografica «Parfumul padurii». Tot la Palafungo, va fi tinuta conferinta « Minunatii ale naturii- curiozitati despre ciuperci », de catre Nicolo Oppicelli.

Serata include un curs de bucatarie macrobiotica , precum si o mostra micologica . Evident un bis al orei aperitivului este garantat. Va avea loc de asemenea un show cooking, in care va fi preparata o reteta de Ardei umpluti cu couscous cu hribi si speck.

La orele 18.30, la Palafungo va fi acordat premiul « Hribul de aur » .

Restaurantul Comitatului organizatoric isi asteapta consumatorii cu un menu extravagant pe baza de hribi : gustari pe baza de hribi, Pizza cu hribi si branza Taleggio,Tagliatelle cu hribi, Risotto cu hribi, Polenta cu hribi, Sufleu de hribi, Strudel de hribi .

Serata de sambata se va incheia cu un spectacol muzical : 90 to dance generation, cu Taro Taro Story .

Cea de a 3-a zi a targului prevede la deschidere o slujba religioasa, fiind o zi de duminica. Demonstratia culinara a zilei prezinta retetele de Foccacia cu hribi si Strudel cu hribi . Copiii sunt asteptati in arii special organizate : Fungo Park , un show culinar fiind totodata organizat duminica , 11 septembrie , special pentru copii .

Un spectacol de magie intampina spectatorii mici si mari : Magic Albert.

De asemenea sunt prezentate utilaje agricole si meserii cu traditie , precum seceratul de grau, interesul fiind maxim pentru modul in care se face agricultura la km 0.

In Piata A. Moro va fi sustinuta conventia «Intre privat si public- Intalnirea dintre enogastronomie si teritoriu».

Momentul Aperitivului este asteptat la Palafungo, acolo unde va avea loc si premierea concursului de fotografie : Parfumul padurii.

Seara de duminica se va incheia in ritmul dansului, in compania orchestrei Paolo Bertoli.

Tot duminica seara se va incheia acest targ dedicat naturii ,

Targul national al hribului , Albareto ,2016.

 

                                          Parma – punct de referinta in gastronomia italiana

 

Orasul Parma este fara indoiala un punct de referinta in gastronomia italiana, doar daca ne gandim la Prosciutto de Parma, la cunoscutul parmezan Reggiano sau Hribii de Borgotaro . Parma sarbatoreste anul acesta 2200 de ani de la constituire. Recent , Orasul Parma a fost inclus in Patrimoniul Unesco tocmai pentru gastronomia sa si valorile teritoriului promovate in mod constant si sustinute in randul tinerei generatii . Parma este supranominata «orasul creativitatii gastronomice» . La Parma a fost infiintata Academia Barilla, acolo unde traditia culinara italiana este la ea acasa, traditie ce priveste catre viitor si modernitate.

Orice turist va gasi aici foarte mult din «gustul Italiei », de la parmezan, la cappelletti , la vinuri sau salamuri si prosciutto .

Orasul este presarat de boteghe si restaurante tipice : Salumeria Garibaldi, Casa branzeturilor, I tre sochiett etc. Cine doreste sa guste o bucatarie italiana rafinata poate poposi la Borgo 20, un bistrot contemporan.

Itinerariul gustului cuprinde numeroase muzee cu specific gastronomic, precum cele din circuitul Castelul Ducatului de Parma sau Castelul Ducatului de Piacenza.

Muzeul Prosciutto de Parma este situat la Langhirano .

Labirintul Masone din Fontanellato, parte a circuitului ducatului de Parma este cel mai mare labirint din lume si din Italia. Este vorba de o suprafata de 7 ha , pe care sunt cultivate mii de specii de bambus . Aici se organizeaza expozitii de arta, aici se afla o vasta biblioteca , o capela, o scoala si o arhiva a editurii designerului Ricci. Se poate parcurge un labirint de strazi inguste, intr-un mediu rural, autentic.

 

50240769ab426542feb051890de39bd8

 

 

Daca v-am oferit suficiente indicii incat sa va trezim curiozitatea , cu siguranta veti vizita si «degusta» Parma !

Un targ ca cel prezentat in acest articol ar fi o ocazie excelenta de turism enogastronomic , intr-un sezon in care culorile si parfumul toamnei cuceresc !

 

 

Farfalle cu pesto de vinete

Posted on


 

farfalle-integrali-pesto-melanzane-1

Stiati ca se poate prepara un sos pesto delicios din vinete ?

Se pare ca reteta are origini siciliane, sosul Pesto de vinete fiind ideal si pentru gustari sau bruschete. E intotdeauna o placere sa gatim cu legume de sezon, din care se pot varia diverse retete. Va propunem o reteta usoara de vara, vinetele fiind acum de sezon, o reteta noua, mai putin cunoscuta insa : Farfalle cu pesto de vinete.

Cand ne gandim la retete italiene pe baza de vinete, evident ne gandim la Parmigiana de vinete . O alta reteta faimoasa este cea de Vinete umplute cu Spaghetti alla Norma. Vinetele umplute si gratinate la cuptor, vegetariene sau cu carne, sunt un preparat foarte gustos si rafinat.

Sosul Pesto de vinete nu va dezamagi , fiind un condiment pentru paste optim, lejer si gustos . Am ales o reteta cu paste scurte, dar foarte bine sunt recomandate si pastele lungi, precum spaghete.

Se pot crea variante diverse, inlocuind migdalele cu alte fructe oleaginoase sau putem opta pentru un pesto rosu de vinete.

Astfel , gustul, de fiecare data nou, va fi dat de ingredientul-surpriza.

Reteta noastra prevede migdale, care la nevoie se pot inlocui cu nucile. De asemenea avem nevoie de menta si busuioc proaspete, dar daca e necesar le putem inlocui cu condimente uscate. Evident, nu trebuie sa lipseasca parmezanul si uleiul de masline.

 

 

Ingrediente

Vinete 2

Busuioc 15 frunzuite

Menta 10 frunzulite

Parmezan 30g

Migdale 30 g

Ulei de masline

Sare

Paste farfalle 320g

Ardei iute macinat

Rosii cherry 100 g

Dupa ce au fost coapte si curatate in prealabil, vinetele se mixeaza cu migdalele, busuiocul, menta, sarea, ardeiul iute , parmezanul si uleiul de masline, atat cat sa obtinem un sos fluid.

Dupa preferinte , vinetele pot fi preparate la gratar sau fierte la abur, pentru o varianta light, usor digeribila.

Rosiile se taie in doua, se calesc in ulei de masline cu busuioc.

Separat , ne ramane doar sa fierbem pastele Farfalle, in apa cu sare. Se scurg pastele si se condimenteaza cu sosul pesto de vinete deja pregatit. Se adauga rosiile pentru completarea preparatului, amestecand usor la foc mic, pentru amalgamarea gusturilor.

Cu un preparat atat de apetisant si aromat, vom avea o cina interesanta !

Pofta buna!

 

This slideshow requires JavaScript.

 

Sarbatoarea anuala a delicateselor pescaresti de la Chioggia

Posted on Updated on


 

per-chioggia-pesca

 

 

Anul acesta , Sarbatoarea delicateselor pescaresti de la Chioggia ajunge la cea de-a 79-a editie . An de an, Chioggia isi intampina turistii cu aceasta sarbatoarea gastronomica. Intre 8 si 17 iulie 2016, cei mai norocosi turisti aflati in zona nu vor pierde ocazia unei incursiuni in bucataria tipica de la Chioggia, situata in proximitatea Venetiei. De fapt este un oras recunoscut pentru portul sau, pentru traditia culinara, pentru palatele si canalele asemanatoare celor din Venetia. Acest eveniment este dedicat savorilor marine, traditiilor pescaresti locale , transformand orasul intr-un imens restaurant cu vedere la mare. Promovarea traditiei culinare din Chioggia, dar si cunoasterea produselor tipice sunt cateva din obiectivele acestei manifestari ce are loc an de an. Vor fi amplasate 7 standuri gastronomice , ce pun in evidenta specificul marinaresc al orasului  si care vor fi functionale in fiecare seara. Fiecare stand va propune un menu complet de la gustare la desert, la preturi extrem de competitive.

header_chioggia_38821

 

Din gama gustarilor sunt de mentionat Boboli de vida : melci umpluti cu patrunjel , Granseole : pulpa de crab condimentata cu ulei, lamaie si ierburi, Sardele salate : Sardine sau ansoa sarate, Bibarasse in cassopipa : Scoici cu sos de ceapa,Capesante al forno : Moluste la cuptor.

Specialitatile pescaresti de felul I , preparate cu acest prilej sunt : Broeto : bucati de peste si moluste pregatite in sos de ulei, ceapa si otet, Bigoli in salsa : Spagheti cu sos de ceapa, usturoi , patrunjel, ulei de masline si ansoa, Risoto de sepe : Risotto cu sepie, Spagheti co le bibarasse : spaghete cu scoici, Risoto a la pescatora : faimosul Risotto cu fructe de mare, Risoto a la ciosota : Risotto cu diverse tipuri de peste fiert sau prajit, condimentat cu usturoi, vin alb si parmezan.

Delicatesele de felul II sunt la fel de apetisante : Bisato in tecia : Anguila in sos de rosii si vin alb, Sepe nere :  Sepie fiarta ,condimentata cu ceapa, usturoi, vin alb si patrunjel, Sardele in saore : Sardine prajite, in sos de ceapa si otet, Risi e vuovi : Icre de sepie fierte si condimentate cu ulei si otet, Sepe in umido : Sepie in sos de rosii , Pesse rosto incovercia : diferite tipuri de peste la gratar, reincalzite intr-un vas cu ulei, otet, usturoi si vin alb.

Ca acompaniament de legume, cel mai cunoscut produs tipic este salata rosie Radicchio, care poate fi servita cruda , dar si la gratar sau prajita.

Pe langa aceste specialitati vor fi preparate si clasicele gratare de peste sau mix de peste prajit, Paccheri cu crab, Spaghete cu fructe de mare etc.

Toate ingredientele sunt garantate calitativ, sunt de productie locala, proaspete si savuroase.

Meniul este completat de painea tipica, Bossola, tip de paine , in forma de inel sau de covrig daca vrem, de productie locala.

Dintre deserturile tipice putem mentiona : Sugoli : Budinca de struguri negri  , Smegiassa : Focaccia  obtinuta dintr-un amestec de miere neagra, dovleac , faina, seminte de pin, zahar si stafide.

This slideshow requires JavaScript.

 

Sa nu uitam ca zona mentionata are si un potential enologic remarcabil, alegerea unui vin pe masura unei mese delicioase de peste si fructe de mare nu ar trebui sa fie un detaliu de ignorat.

Aceste denumiri , chiar daca sunt greu de retinut, fiind in dialectul local, sunt elocvente.

Sarbatoarea de la Chiogia propune nu doar o degustare fantastica , dar si spectacole, organizate in fiecare seara, de la orele 21.30 . Corso del popolo, Piazza Vigo, Porta Garibaldi devin o scena in aer liber pentru spectacole teatrale, concerte live si cabaret.

Timp de 10 zile Chioggia isi rasfata oaspetii , intr-un cadru natural ideal pentru relaxare : laguna venetiana .

O vacanta insorita si savuroasa sa aveti !

 

Caserecce cu somon si crema de trufe

Posted on


IMG_29661

Caserecce  sunt un tip de pasta care se combina perfect atat cu sosuri de carne, de ciuperci, cat si  cu sosuri de peste . Aceasta este o reteta de mare finete, intrucat trufele albe au un gust foarte delicat , care se potriveste de minune cu somonul. De incercat, categoric ! Putem obtine un preparat mai putin obisnuit, dar de o savoare si de o calitate impecabile.  Respectând cantitatile si ingredientele cerute, devine o  reteta foarte simpla si de efect.

Ingrediente pentru 4 portii

 

 

300 g paste caserecce

1  ceapa mica

100 ml smantana

150g somon afumat

1 crema de trufe si somon

piper

sare

ulei de masline

Mod de preparare

IMG_29551-300x300

Se caleste ceapa in ulei de masline, cu un adaos de apa , in asa fel incat sa nu se “prajeasca”. Când ceapa este calita se adauga somonul taiat bucati mici. Se amesteca pentru cateva minute , dupa care se adauga smantana, lasand totul la foc mic. Cand s-au amalgamat bine gusturile se adauga  un borcanel de crema de trufe si somon, obtinand astfel sosul nostru pentru paste.

Separat se fierb pastele caserecce, timp de 8- 10 minute, in functie de calitatea de paste, in apa abundenta in care s-a adaugat sare. Dupa fierbere, se scurg pastele si se amesteca cu sosul preparat anterior, adaugand un pic de apa de la fiertul pastelor, pentru a nu rezulta un sos foarte scazut. Pentru a completa gustul se presara putin piper. Se lasa 2 minute la foc mic, amestecând continuu si pastele noastre sunt deja gata de consumat .

Pofta buna !

Daca intampinati dificultati in procurarea ingredientelor mai sus mentionate, apelati cu incredere la site-ul nostru : http://www.italianshops.ro !

 

 

Risotto cu capsuni

Posted on Updated on


fragole-e-prosecco

 

Iubitorii de risotto au incercat cu siguranta diferite combinatii de orez si legume . Poate mai putin cunoscuta, dar extraordinar de gustoasa este reteta pe care o propunem :

Risotto cu capsuni.    Pare neobisnuit , fructele sunt in general optiunea pentru desert, dar bucataria italiana moderna fructifica intrutotul , ca sa folosim un termen foarte similar cu ” fructe” , calitatile gustative ale capsunilor si ale orezului, calitati exaltate de un ingredient surpriza : Prosecco sau sampanie ! Este o reteta chiar usor de preparat, oferind in final maxima satisfactie papilelor noastre gustative. Evident, este nevoie de ingrediente de calitate, de orez specific pentru risotto, intrucat orezul poate fi optim pentru salate, risotto, supe de legume sau  pilaf, in functie de varietatea de orez .

Pentru elucidarea misterului acestui preparat delicios, ne vom apleca asupra sfaturilor unui ” Chef” : Davide Botta, chef la restaurantul L’Artigliere, din Verona, un restaurant specializat in risotto, pentru ca este amplasat in apropierea unei mori de orez , ce dateaza din 1612.

 

This slideshow requires JavaScript.

 

Primul sfat este calirea orezului simplu, fara nici un condiment, pana cand boabele de orez devin albe . Abia atunci se poate adauga condimentul.

De asemenea, supa de legume trebuie sa fie limpede, fara o fiertura indelungata a legumelor, odata ce sunt fierte, ele trebuie scoase din supa, pentru a nu se pierde gustul si aroma legumelor.

In general , se foloseste ceapa calita in ulei de masline ( “soffrito” ), care trebuie taiata foarte marunt si trebuie calita in foarte putin condiment. Pentru un risotto optim , acest “soffritto” trebuie preparat aparte. In general se adauga inainte de a adauga supa.

Atunci cand adaugam vin alb sau Prosecco, in cazul nostru, acesta trebuie sa fie rece, de la frigider. In acest fel se blocheaza coacerea orezului si se favorizeaza eliberarea amidonului din orez.

In functie de reteta pe care dorim sa o preparam,

de ingredientul-cheie adica, avem nevoie sa obtinem un preparat in care gustul acestui ingredient-cheie sa fie unul decis, puternic, proaspat. Pentru asta trebuie sa mixam sparanghelul sau capsunile, sau orice alta leguma de sezon ideala pentru risotto. Efectul este unul neasteptat, pentru ca amplifica gustul.

De asemenea, Chef Davide Botta recomanda folosirea unui tel pentru a mesteca in risotto : in acest fel amidonul rezultat se emulsioneaza perfect, rezultand o cremozitate perfecta .

O alta recomandare a sa , destul de recenta am zice, este ca adaugarea untului sa se faca in timpul coacerii si nu la final, in acest mod fiind mai digerabil si mai gustos.

Servirea se face in farfurii adanci, risotto fiind un preparat de felul I.

Venind de la un expert in materie , aceste sfaturi sunt “de aur”, urmati-le si veti deveni ” experti in risotto”!

Sa prezentam mai pe larg reteta noastra : Risotto cu capsuni.

 

Ingrediente pentru 4 persoane

400 g orez pentru risotto

400 g de capsuni

200 ml prosecco sau sampanie

1,2 l de supa de legume

ulei extravirgin de masline

parmezan

unt

crema de otet balsamic

Mod de preparare

Se spala capsunile, pastrand 2-3 capsuni pentru decorarea preparatului. Jumatate din capsuni se mixeaza , iar cealalta jumatate se taie bucati.

Se prepara o supa limpede de legume, care se fierb 10 minute, dupa care se scot din supa.

Se caleste orezul intr-o tigaie antiaderenta , de masura adecvata. Cand boabele de orez devin albe se adauga prosecco si se lasa sa se evaporeze. Se adauga apoi uleiul extravirgin de masline, putina supa si capsunile mixate . Se fierbe risotto , amestecand din cand in cand si adaugand supa , daca este necesar. Se adauga in timpul coacerii putin unt.

Atunci cand risotto este aproape gata, se adauga capsunile taiate bucati si apoi parmezanul . Se potriveste de sare, adaugand doar daca mai este nevoie putina sare roz de Himalaya.

Risotto de capsuni se serveste cald, decorat cu crema de otet balsamic

si cu capsunile intregi pastrate initial.

Nu uitati ca : ” Pofta vine mancand ” , cu alte cuvinte degustand acest preparat descoperim cat de delicioasa este combinatia de orez si capsuni. Intr-un timp foarte scurt putem obtine un preparat de efect !

Un risotto special am spune, in care predomina parfumul de capsuni, in care gustul dulce este foarte delicat si vine in contrast cu orezul fiert ” al dente”, dar si cu gustul dulce- acrisor lasat de prosecco. Un melanj perfect de savoare , culoare si arome !

Site-ul nostru  va pune la dispozitie o mare parte din ingredientele pentru cel mai gustos risotto : orez, ulei de masline, parmezan, sare ros de Himalaya. Veti gasi si preparate pentru risotto in diverse combinatii de legume sau condimente : ciuperci, urzici, dovlecei, sofran, lamaie  : http://www.italianshops.ro/produse-gourmet/orez.html.

 

Linguine lamaie si piper cu ton

Posted on


Am introdus recent o noua categorie pe site-ul nostru www.italianshops.ro : Produse Gourmet. O categorie dedicata produselor alimentare italiene de inalta calitate, provenite din munca unor intreprinderi individuale sau societati agricole italiene, care respecta intru totul traditiile si retele culinare, utilizand cele mai calitative materii prime. Putem afirma chiar latura biologica a acestor produse, insa preferam sa ne adresam in primul rand consumatorilor gourmet, celor ce le place sa manance sanatos, sofisticat si bine.

Vom incerca a prezenta pe acest blog finalitatea acestor produse prin cateva retete, autentice, probate de noi insasi, combinand aceste produse goumet intre ele, dar si cu alte produse alimentare ce fac obiectul de activitate in magazinul nostru.

Pentru inceput am optat pentru Linguine din grau dur, cu germeni de grau, cu lamaie si piper combinate cu ton. De altfel este una din cele 2 retete recomandate de producator pe ambalaj. Incercati-o , mai ales daca doriti sa va surpindeti oaspetii la masa.

 

Am folosit pulpa de rosii de la Mutti(200g), ulei de masline extravirgin Dante, si ton decongelat, insa se poate opta foarte bine si pentru tonul in ulei. Noi, recomandam File de ton de la Rio mare in ambalaj de sticla la 180g.

WP_20160605_10_48_21_Pro

Modul de preparare e foarte simplu: se taie tonul fășii mici, se adauga in uleiul incins , in care in prealabil am pus 2 catei intregi de usturoi. Am adaugat jumatete de pahar de vin alb, sec. Imediat ce vinul s-a evaporat , am adaugat pulpa de rosii, completand cu sare dupa gust. Sosul rezultat e destul de modest, dar delicios.

Pastele se fierb in apa abundenta in care s-a adaugat mai intai sare. Fierb cam in 6-7 minute, rezultând ”al dente”. Le amestecam cu sosul in tigaie. Noua ne place sa le calim cateva minute, adaugand inca putin ulei de masline . Si iata rezultatul:

WP_20160509_12_06_20_Pro

Pofta buna!

Food by Foot 2016 – O drumetie cu gust

Posted on


 

Anul 2016 este , in Italia, „Anul dedicat drumetiilor” , de aceea ne-am gandit sa prezentam o manifestare inedita : „Food by Foot”, care se desfasoara intre 2 si 10 iunie, cu prilejul Zilei Republicii, ziua in care incepe aventura. Este o drumetie gastronomica aparte, in care se vor parcurge 225 de km pe jos, de la Milano, la Genova. Se vor traversa 3 regiuni, si anume Lombardia, Piemonte si Liguria, se va descoperi cu ocazia fiecarei opriri specificul gastronomic al zonei, se vor parcurge itinerarii cat mai naturale si departe de haosul marilor orase. Fiecare zi a drumetiei este incheiata cu un premiu pentru truda si cu o cina in care se degusta preparatul tipic al zonei, ce poate fi servit intr-un restaurant de renume sau , la fel de bine , intr-un loc simplu si traditional, cu singura conditie ca preparatele sa fie de excelenta calitate si sa respecte intru totul traditia gastronomica locala .

Cu siguranta , initiatorii acestui eveniment au tinut sa remarce ca a urma un itinerariu gastronomic inseamna a parcurge efectiv in timp si spatiu o anume distanta, dar si a intalni o seama de persoane, de gusturi, de subtilitati gastronomice. Un voiaj al simturilor, asadar,o incursiune in enogastronomie la km 0. Se merita sa acordam atentia cuvenita conceptului de „slow food” , care pune pe prim plan „naturaletea” a ceea ce consumam si biodiversitatea.

E de considerat ca destul de dificila , dar si plina de satisfactii , o asemenea drumetie care prevede parcurgerea atat a drumurilor asfaltate, cat si a drumurilor forestiere sau a zonelor de altitudine (1600 de m – Antolla) . E necesar echipamentul complet, dar si spiritul de a descoperi peisaje inedite, locuri noi, oameni noi.

Food by Foot 2016 propune un parcurs impresionant, de cca 20 de km zilnic, in care dorinta de a cunoaste si explora noutati ,chiar si pentru cei experimentati, nu poate sa lipseasca.

Drumetia de la Milano , la Genova prevede urmatorul itinerariu :

2 /06  Plecare de la Milano – Podul Darsena

Certosa di Pavia – Popas

11958002_966265433396267_2818963396371331840_o

  • Popas si cina la Antica Locanda al Vecchio Mulino
  • Degustare preparat tipic : Ficat de gasca      

Santa Giuletta – Popas

  • Popas si cina la Agroturismul   Corte Montini
  • Degustare preparat tipic : Tagliatelle alla Santa Giuletta

Scagni – Popas

malfatti-2

  • Popas si cina la Casa di Paglia
  • Degustare preparat tipic : Malfatti

Varzi – Popas

11891867_966264183396392_5508750773350338103_o

  • Popas si cina la Agroturismul Ca` de Figo
  • Degustare preparat tipic : Salamuri de Varzi

 

Piani di Lesima – Popas

      ˙ Popas si cina la Brallo di Pergola

  • Degustare preparat tipic : Branzeturi de productie locala

 

Fascia – Popas

  • Popas si cina la Casa del Romano
  • Degustare preparat tipic : Tagliatelle cu ciuperci

 

Torriglia – Popas

11825656_954979227858221_2426490501158669551_n

  • Popas si cina la Torriglia Fra- Se
  • Degustare preparat tipic : Pansoti cu sos de nuci

 

Montoggio – Popas

  • Popas si cina la Agroturismul Dearca
  • Degustare preparat tipic : Ricotta

 

10/06 Genova – Sosire in Porto Antico

        –   Pranz la Eataly , Porto Antico .  

 

 

Se poate considera o initiativa extrem de interesanta si de curajoasa   , cea promovata de sustinatorii Food by Foot , venind in spijinul doritorilor de sport si gastronomie de calitate. O putem vedea ca pe o punte intre consumatori si producatori de Made in Italy  la  km 0 acolo unde sa servesti o cina inseamna sa intalnesti de fapt „inima” unui teritoriu , sa gusti din cele mai deosebite preparate sau produse locale. E nevoie de timp , de energie, de spirit de aventura, de pasiunea gustului adevarat al bucatariei italiene. Fara indoiala ca efortul merita, dar alternativa pentru cei care nu pot participa este tocmai voiajul nostru   „ virtual”, de la Milano la Genova, in fotografii si cuvinte !

Sosurile Barilla completeaza istoria pastelor italiene

Posted on Updated on


Sosuri italiene Barilla

Tuturor ne plac pastele, mai ales cele de la Barilla, celebra marca italiana, care isi pastreaza gustul fin, aspectul si textura, chiar si dupa fierbere. Daca in articolul trecut vorbeam despre istoria pastelor italiene Barilla, astazi vom dedica ragaz celor mai bune sosuri pentru paste italiene, care desavarsesc orice reteta facuta acasa si incanta toti oaspetii adunati laolalta.

Despre sosurile Barilla

In primul rand, fiind un produs italian cu renume international, Barilla isi pune creativitate in a crea gusturi savuroase si incofundabile, folosind doar ingrediente simple si naturale si foarte multa dragoste. Fata de alte sosuri pentru paste, cele de la Barilla sunt garantia unei arome unice, absolut naturale, fara conservanti sau aditivi adaugati. Iar gama larga de sosuri italiene fac din orice reteta de paste un rasfat al papilelor gustative, stimuland apetitul intregii familii.

Sosurile Barilla au luat nastere din dragostea pentru paste, de acum 100 de ani, pentru a face pregatirea lor mai usoara, cu rezultate cu adevarat aromate si gustoase. Fiecare dintre retetele de sosuri Barilla a fost gandita pentru a pune in valoare orice sortiment de paste, de la cele traditionale, pana la combinatii mai neobisnuite.

Sosurile Barilla sunt disponibile intr-o gama variata de sortimente, printre care:

Amatriciana – este un sos de rosii bogat, preparat cu grija si fara adaos de conservanti, pentru a fi turnat direct pe pastele scurse de apa, combinandu-se perfect cu sortimentul de paste Bucatini de la Barilla.

Base per Bolognese – contine rosii coapte natural si diferite sortimente de legume si condimente precum: ceapa, morcovi, usturoi si busuioc. Este unul dintre cele mai indragite sosuri italiene de la Barilla, ce poate fi adaugat peste o larga varietate de paste.

Basilico – este realizat din rosii dulci Datterini, cultivate pe campurile italiene, si basilico (busuioc) parfumat. Este cel mai bun sos care invaluie in aroma sa cam toate sortimentele de paste, indiferent de ocazie: cina, pranz, brunch-uri etc.

Sos Barilla Napoletana – asa cum spune si denumirea, evoca gustul napoletanilor pentru dulceata cepei, pentru rosiile bine coapte, apetisantul gust de usturoi, parfumul timului si al patrunjelului si uleiul de masline. Pentru a intensifica aroma sosului Napoletana, se mai pot adauga smantana sau file de ansoa. Este un tip de sos italian ce s-a nascut acum 100 de ani si se potriveste de minune cu sortimentele de paste Barilla atat de diversificate.

Sosul Barilla Pesto alla Calabrese – un sos ce arde ca o pasiune pentru pastele bine pregatite, cu o aroma intensa de rosii si ardei de diferite culori, a carui savoare o poti imbogati prin adaugarea catorva cubulete de mozzarella.

Barilla Pesto alla Genovese – busuiocul proaspat si parfumat se adauga aromei autentice de Pecorino Romano, reiesind un sos gata sa fie adaugat in retete de paste italiene al dente.

Sos italian Barilla Ragù alla Bolognese – contine carne de cea mai buna calitate, provenita dintr-un lant de aprovizionare atent controlat, realizat cu rabdare, dragoste si fara conservanti. Pentru a-si elibera aroma intensa, se gateste cu Tagliatelle cu ou.

Sos italian Barilla Ricotta – fulgii de branza ricottta si rosiile taiate bucatele sunt in perfecta armonie pentru a intensifica gustul pastelor. Cel mai bine se potriveste cu pastele Barilla Mezze Penne.

Sos Arrabbiata – ardeiul picant incalzeste rosiile dulci Datterini, cultivate special pentru sosurile Barilla. Este realizat fara conservanti sau coloranti artificiali, ce invaluie pastele intr-o reteta unica si delicioasa.

Sos Barilla Olive – maslinele negre si verzi sunt calite cu capere, ceapa si vin alb, impreuna cu rosiile taiate cubulete. Acest sos italian de la Barilla poate fi consumat cu orice sortiment de paste.

Asadar, acum stii care sunt sortimentele de sosuri italiene care au facut istorie in lumea intreaga, alaturi de celebrele paste Barilla. Alege-l pe cel pe care il preferi si creaza cea mai buna reteta de paste care sa atraga toti oaspetii la masa. Pofta buna!

Gustul Italiei la Targul Enogastronomic de la Gorgonzola

Posted on


In 18 – 19 mai 2016  are loc la Gorgonzola, o localitate din provincia de Milano,

Targul enogastronomic –  Gustul Italiei, ce se va  desfasura in  Piazza della Repubblica, intre orele 10.00 – 20.00. Acest eveniment cu frecventa anuala, este organizat de Pro Loco Gorgonzola si Lions Club International, aducand impreuna  producatori si consumatori de produse tipice italiene . Oaspete de onoare in acest an este Regiunea Abbruzzo, cu frigarui de trufe, branzeturi tipice , confetti de Sulmona, lichior cu sofran etc.

Vizitatorii au ocazia sa deguste pizza, foccacce si alte gustari calde. Pro Loco  Gorgonzola ofera self service cu preparate traditionale din  Lombardia.

Un Mega Risotto  cu Barbera , vin tipic din Piemont, va fi preparat de catre Lido Baggiani, chef la restaurantul “ Bucataria lui Lido”, din Torino. Din menu nu poate sa lipseasca desertul, care are scopul de a  redescoperi “retetele bunicii”, precum si o apetisanta salata de fructe.

Enologia este reprezentata de o larga oferta de vinuri  italiene : Barbera de Piemont, Dolcetto, Montepulciano d’Abruzzo, Trebbiano d’Abbruzzo, Grignolino, Valpolicella, Chianti, Piave, Bardolino, etc.

Ca noutate absoluta, in acest an se organizeaza “  Seara gustului “ , o serata de petrecut cu amicii, in compania muzicii si a celor mai diverse preparate gastronomice.

Gorgonzola – o localitate cu renume

E094_00

Cea mai “apetisanta”  localitate italiana, Gorgonzola, se afla in Provincia de Milano, Regiunea Lombardia, situata in partea nord- occidentala, intre Alpi si Campia Padului.  Aceasta da numele branzei omonime, Gorgonzola, o varietate italiana de branza cu mucegai, preparata din lapte de vaca, cheag si sare, la care se adauga o cultura de mucegai, care ii da culoarea albastra- verzuie.

 

Aceasta localitate a devenit din intamplare un centru de producere de branzeturi, datorita cantitatii mari de lapte recoltata intr-un sezon  nici cald , nici rece, care necesita o prelucrare rapida si obtinerea unor branzeturi de stagionatura redusa.   Gorgonzola face parte din gama branzeturilor de tip

“ Stracchino” , de fermentatie moale, obtinute din lapte de vaca nedegresat, de preferat crud. Numele vine din dialectul lombard, “ stracch” , insemnand “ obosit”.  Alte branzeturi din aceeiasi gama sunt :

“ Robiola”, “ Taleggio”, “Crescenza”. Fara indoiala, Gorgonzola este considerata una din cele mai bune sortimente de branza albastra din lume. Exista 2 tipuri de Gorgonzola , Gorgonzola dulce, mai alba si cu un miros mai fin , care se potriveste foarte bine in retetele de aperitive sau desert, servita pe biscuiti crocanti sau pe paine.  Exista si Gorgonzola iute , mai galbena, cu o aroma mai pregnanta si o textura mai sfaramicioasa. Este o combinatie foarte buna pentru salate si in diverse mancaruri al caror gust este imbogatit de textura si de aroma branzei.

gorgonzola_dop_1-tSa-750X410

 

Gorgonzola poate fi folosita in Risotto, cu paste scurte, ca topping pentru pizza, in deserturi alaturi de fructe, ca umplutura pentru pui , etc.

Recomandam cateva retete pe baza de Gorgonzola : Bruschete cu Gorgonzola si miere, Muschi de vita cu sos Gorgonzola, Fusilli cu sparanghel si Gorgonzola, Piept de pui cu sos de Gorgonzola, Risotto cu Gorgonzola, pere si nuci.

Produse tipice si gastronomie lombarda

prodotti_tipici

 

Lombardia  este una din cele 20 de regiuni italiene, cu capitala la Milano . Orasele care fac parte din aceasta regiune sunt destinatii turistice importanrte : Milano, Como, Varese, Cremona, Bergamo, Brianza,etc.  De un farmec particular sunt lacurile  : Lacul Garda, Lacul Como, Lacul Maggiore, Lacul Iseo.

Lombardia, alaturi de Emilia Romagna , este regiunea care a obtinut recunoasterea celui mai mare numar de produse tipice de origine controlata : este vorba despre 9 salamuri, 9 branzeturi, 2 uleiuri de masline  si un  produs ortofruticol, si anume perele mantovane.

In zona lacurilor  se produc 2 optime uleiuri extravirgine de masline : Laghi Lombardi  DOP si Garda DOP.

Intre branzeturi se remarca , chiar daca este mai putin cunoscut,  Bitto, o branza produsa din lapte de vaca si lapte de capra, asociata cu un alt produs tipic in Lombardia : Pizzoccheri, un tip de pasta obtinuta din faina de hrisca.  Trebuie sa mentionam si Taleggio, Grana Padano, Gorgonzola, Provolone Valpadana, Quartirolo Lombardo.

Ca produse de salumerie  mentionam Bresaola de Valtellina, Cottecchino, Mortadella de Bologna, Salam Brianza, porchetta.

Numeroase produse agro-alimentare sunt expuse la acest targ :  pere mantovane, visine de Uschione,  cedru de Garda, mere de Valtellina, sparanghel de Cilavegna, faina de hrisca , orez, secara,etc

Din gastronomia lombarda, cele mai cunoscute preparate  sunt Risotto alla milanese, Gnocchi de dovleac, Pizzoccheri de Valtellina, Tortelli de dovleac, Crochete cu anghinare si cartofi, Polenta neagra –  cu o parte faina de hrisca si o parte faina de porumb, Cotlet milanez, Risotto Certosina. Nu pot fi pierdute din vedere cateva produse dolciarie : Amaretti de Gallarate, Baci de Cremona, Mostarda de Mantova, Torrone de Cremona, Tarta cu migdale.

This slideshow requires JavaScript.

 

Fiecare targ enogastronomic este unic in sine pentru ca iti ofera ocazia de a face o incursiune in cultura gastronomica si traditia unei regiuni sau unui teritoriu , care isi etaleaza cu aceasta ocazie roadele .

Degustarile de preparate specifice sunt o ocazie  de a cunoaste  cat mai multe despre ceea ce defineste traditia gastronomica italiana, totul intr-o atmosfera de relaxare si de ce nu, veselie.

 

 

RIOMARE, o conserva cu istorie

Posted on


conserva Riomare.jpg

Pestele este o componenta foarte importanta in alimentatia zilnica sanatoasa, fiind bogat in substante benefice pentru organism, dar mai ales pentru creier.

Pentru ca este importanta calitatea pestelui folosit, Riomare, un produs italian cu renume in intreaga lume, are grija sa respecte toate standardele de calitate si siguranta. Pentru a te bucura de beneficii maxime, nu te mai uita la pret si alege calitatea. Un produs de calitate este putin mai scump decat unul obisnuit, insa beneficiile sunt net superioare.

De ce sa alegi Riomare in alimentatia ta

In primul rand, pentru ca Riomare alege cel mai bun peste pentru o aroma si savoare net superioare. Cel mai cunoscut este Riomare in ulei de masline, de cea mai buna calitate, obtinut prin presare la rece, urmat de sortimentele de Riomare de ton sau somon cu legume.

Cei de la Riomare au grija sa aleaga doar cel mai bun peste, din zone de mare nepoluate, pentru a garanta cele mai inalte niveluri de calitate. Practic, Riomare foloseste urmatoarele sortimente de peste: ton, macrou, sardine si somon, pe care le conserva in ulei de masline pur, cu un varf de sare de mare, fara alti conservanti sau arome artificiale.

Ingredientele principale din conservele Riomare

Pestele este vedeta conservei, urmat de uleiul de masline, in ceea ce priveste conservele Riomare original.

Tonul care ajunge pe mesele a milioane de oameni are o istorie aparte, de la origini si pana la conserva de pe rafturile marilor magazine. Riomare “nu pierde din vedere” tonul, de cand este pescuit, pana la prelucrare, conservare si sterilizare. Asta pentru ca tu sa te bucuri de cea mai buna calitate.

ton Riomare.jpg

Uimitor sau nu, la Riomare, tonul calatoreste cu nume propriu, prenume, adresa, fix ca in buletin: marea din care provine, nava pe care a fost transportat, lotul inscris la fabrica de care a apartinut, in ce conserva este pus si in ce bax a fost ambalat.

Iata care sunt speciile de ton folosite de Riomare:

  1. Yellowfin – Thunnus albacares – al doilea cel mai popular ton in ce priveste cantitatile pescuite si conservate (circa 25% din totalul anual pescuit de ton). Are cel mai bun gust, o textura delicata, aroma intensa. Se poate consuma, la fel de bine si in stare proaspata. La finalul productiei, carnea are o culoare roz deosebita, este frageda si are un gust placut.

  2. Tonul Skipjack (tonul dungat – Euthynnus pelamis): anual, peste 60% din productia de conserve se bazeaza pe acest tip de ton. Carnea este deschisa la culoare si are o aroma placuta de peste.

  3. Tonul Longtail (Thunnus tonggol) – provine din zonele de coasta din Malaezia si Vietnam. Carnea lui este aproape alba si are o aroma delicata.

Curatarea tonului, de orice fel este o operatiune manuala la Riomare, mai ales ca pestii au dimensiuni diferite si nicio masina din lume nu ar putea sa ii curete la fel de bine. Pentru cele mai bune rezultate, Riomare foloseste metoda de curatare dubla, care permite eliminarea completa a tesutului subcutanat, acea grasime care se oxideaza si ofera carnii un gust ranced.

Riomare acorda aceeasi grija alegerii si selectarii celorlalte ingrediente, cum ar fi uleiul de masline. Uleiul de masline utilizat in conservele Riomare este de cea mai buna calitate, prelucrat in Italia de catre furnizori de specialitate si atent selectionati. Incolor, limpede si cu un gust delicat, uleiul de masline permite consumatorilor sa aprecieze culoarea reala a tonului, in timp ce ii imbunatateste aroma.

Minerale, vitamine, nutrienti, la superlativ

Conservele Riomare sunt, in primul rand, o mina de proteine. 100 grame de ton in ulei de masline contin 18.5 grame de proteine, atat de necesare pentru cresterea si reconstruirea tesuturilor, prin stimularea procesului de reinnoire celulara.

Bogate in fosfor. Fosforul este unul dintre elementele minerale foarte importante pentru organism si care, impreuna cu calciul, ne ajuta sa ne mentinem oasele si dintii sanatosi si controleaza echilibrul sistemului nervos. 100 grame de ton asigura circa 20% din necesarul zilnic, fiind unul dintre cele mai bogate sortimente de peste bogate in acest mineral.

Vitamine si minerale la superlativ. Tonul este unul dintre cei mai hranitori pesti, dar usor si sanatos, mai ales ca el contine acizi grasi nesaturati si vitamine pretioase precum: B12 si PP. Pestele folosit in conservele Riomare sunt si o sursa de magneziu, iod sau de fosfor, care contribuie semnficativ la aportul de fier.

Plin de Omega 3 si acid docosahexaenoic (DHA). Aceste substante contribuie la protectia impotriva arterosclerozei si a trombozei, au un important efect anti-inflamator, contribuie la reconstructia tesuturilor, precum si la protectia sistemului nervos si a retinei. Consumul regulat de peste are un efect pozitiv si in ceea ce priveste riscul de a dezvolta diabet zaharat de tip 2, contribuie la imbunatatirea starii de spirit si are un rol pozitiv in reducerea riscului de alergii.

Peste care este in conservele Riomare este bogat in fluor, seleniu, iod si fosfor (acesta din urma fiind foarte greu de gasit in alte alimente), de multe ori absente din dietele noastre, care ajuta circulatia sangvina, sustin functiile sistemului muscular si nervos.

Mai mult, conservele Riomare sunt excelente din punct de vedere nutritional si o alternativa pentru cei care nu au timp sau posibilitatea de a gati peste proaspat sau congelat.

Asadar, acum stii de ce Riomare este conserva cu istorie, apreciata de toata lumea pentru gustul unic, inedit, obtinut doar cu ajutorul celui mai bun peste.

Penne italiene, un deliciu in farfurie

Posted on


penne_siciliene_al_forno-5.jpg

Cand ne gandim la bucataria italiana, in minte ne vin, inevitabil, pastele, apreciate in intreaga lume. Daca nu stiai, in Italia se regasesc peste 600 de tipuri de paste, aparitia lor fiind legata mai ales de versatilitatea cu care se pot combina ingredientele. De la diferite salate, budinci la paste servite ca atare, pastele italiene sunt iubite datorita gustului unic si savorii intense, pastrate respectand cu sfintenie retete de sute de ani.

Astazi vom vorbi despre penne italiene, care se prepara foarte repede si fara mult efort, care sigur vor fi apreciate de toti invitatii tai, indiferent de ocazie.

Pennele italiene sunt un sortiment de paste scurte, cu o forma tubulara, al caror nume provine din latinul “penna” si care, in traducere libera, inseamna “pana de scris”. La Italian Shops, pennele italiene sunt disponibile in doua variante – penne lisce (netede la exterior) si penne rigate (cu striatii la exterior).

Datorita striatiilor exterioare si a formei lor tubulare, pennele sunt potrivite pentru sosuri pentru ca le retin. Forma lor este cea care le face potrivite si pentru salate, alaturi de farfalle si fusilli.

Inca de la momentul aparitiei lor, pastele penne sunt destinate combinatiilor culinare creative, cu sosuri si condimente pe care le intrepatrund, oferind o senzatie fascinanta papilelor gustative. Insa pana la a-ti oferi o reteta cu adevarat unica de penne, iti impartasim si cateva secrete ale prepararii pastelor, sa te bucuri de un gust cu adevarat grozav.

Cum obtii paste italiene excelente

Cel mai important pas este fierberea lor, care trebuie sa se faca respectand urmatorii pasi:

  1. umpli o oala mare cu apa, iar la fiecare litru de lichid se pun 100 de grame de paste uscate – asa se va evita lipirea lor;

  2. adaugi o lingurita de sare pentru fiecare litru de apa, DOAR inainte ca apa sa atinga punctul de fierbere si cu putin timp inainte de adaugare pastelor – intensifica aroma;

  3. doar cand apa clocoteste se adauga pastele, iar flacara se reduce la jumatate;

  4. se amesteca din cand in cand, pentru a nu se lipi;

  5. nu se adauga ulei in apa pentru paste;

  6. nu se pun in acceasi oala paste diferite – asa se va evita riscul ca pastele sa se suprafiarba (sa devina foarte moi, pline de apa si sa se rupa);

  7. pastele fierbinti se spala cu apa rece doar daca se folosesc in preparate precum salatele.

Reteta de astazi – Paste italiene penne cu pui si ciuperci

Este cea mai buna reteta cand esti pe graba si ai invitati la masa. Iti poti pune si creativitatea la joaca, adaugand condimente si ierburi aromate pentru un gust desavarsit.

Iata de ce ingrediente ai nevoie pentru aceste paste italiene:

  1. Piept de pui – 1

  2. Cascaval – 300 g

  3. Paste penne Barilla – 1 kg

  4. Bacon

  5. Ceapa

  6. 4 ciuperci intregi

  7. 1 ardei gras

  8. 1 legatura de patrunjel

  9. Piper

  10. Boia de ardei – dulce sau picanta, dupa preferinta

  11. Cimbru

  12. Curry

  13. Ulei de masline

Timpul de pregatire este de doar 30 de minute, fiind o cantitate suficienta pentru a satisface foamea a 6 persoane.

Iata si cat de simplu se pregateste

Ca sa iti iasa o reteta autentic italiana, ai nevoie de paste italiene de cea mai buna calitate, asa cum sunt cele de la Barilla. Pastele se pun la fiert in apa clocotita cu un varf de sare, cam 10-13 minute.

penne la fiert.JPG

Cat timp pennele se fierb, se pregateste pieptul de pui. Acesta se spala, se curata de piele si se taie cubulete potrivite.

pui taiat cubulete.jpg

Sosul se prepara din 2 linguri de ulei de masline cu cimbru, curry, boia, piper si orice alte condimente mai doresti.

Apoi pieptul de pui se scufunda in sos si se lasa la marinat cam 30 de minute.

pui la marinat.jpg

Intre timp, se mai verifica pastele, invartind in oala pentru ca acestea sa nu se lipeasca.

Se iau ciupercile, ceapa si ardeii, se spala si se taie julien. Dupa ce legumele au fost taiate, se taie si baconul in fasii subtiri.

Apoi, intr-o tigaie inalta, bine incinsa, se adauga ceapa, ciupercile, ardeiul si puiul, impreuna cu condimentele.

Separat, intr-o alta tigaie, se prajeste usor baconul.

baconprajit.jpg

Dupa ce s-au facut, se opreste focul si se lasa in tigaie. Pastele se scurg de apa, se spala cu apa calda si se amesteca cu ceapa, puiul, ciupercile si ardeiul calite. Se pregateste o tava yena incapatoare, se adauga amestecul peste care se presara baconul/kaiserul si cascavalul ras.

Se lasa la cuptor la 160-170 grade pana ce cascavalul se topeste.

IMG_1908

Si… iata rezultatul!

656x440_penne-gratinate-cu-suncaciupercicascaval-si-sos-de-rosii-400992.jpg

Pofta buna!

 

Nutella, crema italiana de ciocolata cu istorie

Posted on Updated on


_74914115_nutella_624.jpg

Cu totii stim borcanul unic de Nutella, care pazeste in peretii grosi de sticla cea mai buna crema italiana de ciocolata, care se vinde anual in peste 75 de tari, in cantitati de peste 250.000 de tone. Nutella este produsa de Ferrero, gigantul italian care are in portofoliu Ferrero Rocher, Raffaello, Pocket Coffee si multe alte dulciuri adorate de oameni din lumea intreaga.

Ingredientele sale de cea mai buna calitate, zaharul si uleiul de palmier, urmate de alune, cacao si lapte degresat, fac din aceasta crema startul ideal al unei zile in care ai nevoie de un maximum de energie pe care numai un mic dejun sanatos ti-l poate da.

Istoria Nutella, cea mai indragita crema italiana de ciocolata tartinabila

Povestea ei incepe in anii ’40, cand cacaoa era rationalizata. Atunci, Pietro Ferrero s-a gandit cum sa foloseasca cel mai bine productia de alune, care juca un rol foarte important in economia piemonteza. Astfel i-a venit o idee unica, care avea sa revolutioneze ciocolata – a amestecat putina cacao cu alune macinate din belsug si a iesit un dulce cu adevarat savuros si cu o consistenta care putea fi intinsa pe paine.

Desi in vremurile acelea lipseau multe alimente, lumea privea spre viitor cu optimism, voia sa manance sanatos, cat sa se sature, sa uite de foamete, sa guste bunataturi. Insa ciocolata era mult prea scumpa pentru a fi la indemana tuturor.

Asta a fost cheia care a stat la baza Nutella. Nutella s-a născut din lipsuri, fantezie pentru obtinerea a ceva bun, care sa poate fi comercializat si gustat de intreaga lume si nopti nedormite in efortul de a obtine cel mai bun rezultat. După ani intregi si zeci de nopti in care Pietro isi trezise sotia ca sa guste din crema, in sfarsit acesta ajunsese la cea mai buna reteta. Ca tocmai inventase crema la care visase. Tocmai de aceea o numise „Super crema”, iar succesul acesteia la nivel local a fost imediat.

In 1963, Michele Ferrero, fiul lui Pietro, a regandit “Super crema” tatalui sau, cu intentia de a o comercializa in Europa. Si compozitia cremei a fost modificata si redenumita in “Nutella” – de la engleza „nut” + desinenta italiana „ella” = Nutella. Primul borcan de “Nutella” a parasit fabrica lui Ferrero din Alba pe 20 aprilie 1964, ce a reprezentat startul care avea sa cucereasca intreaga lume prin gust, savoare si calitate.

In 2012, senatorul francez Yves Daudigny a propus o crestere a taxei pe uleiul de palmier, o lovitura uriasa, mai ales ca este unul dintre principalele ingrediente ale ciocolatei Nutella. Astfel, pretul a crescut de la 100 la 400 de euro, iar aceasta taxa a fost numita de catre media italiana “taxa Nutella”.

Pe 14 mai 2014, serviciul postal guvernamental din Italia a sarbatorit cei 50 de ani de Nutella prin emiterea unui timbru de celebrare. Acesta costa 70 de eurocenti si a fost realizat de Institutul Poligrafic si Monetaria de Stat Italiana. Iata cum arata:

timbru Nutella

Iar dincolo de aniversarea internationala a ciocolatei, si Nutella are ziua ei, pe 18 mai, in fiecare an.

Nutella, dulcele italian produs in lumea intreaga

2014-12-01-nutellastra.jpg

Desi Ferrero International, producatorul cremei, isi are sediul in Italia, compania are fabrici in Europa, Rusia, America de Nord si America de Sud.

In Italia, au ramas doua din patru fabrici care produc Nutella – in Alba si in Sant’Angelo dei Lombardi, Campania.

Ciocolata italiana tartinabila Nutella este produsa si in Franta, in Villers-Ecalles, iar pentru Europa de Est si Africa de Sud, produsul este realizat in Varsovia si Manisa.

Pentru piata germana, Nutella este realizata intr-o fabrica la Stadtallendorf, deschisa inca din 1956.

Mai mult, si pe piata din America de Nord, exista foarte multi consumatori, si astfel, Nutella este produsa in Canada, in Brantford, Ontario. Pentru Australia si Noua Zeelanda, productia este realizata in Lithgow, New South Wales, inca de la sfarsitul anilor 1970.

Recent s-a deschis o noua fabrica in San Jose Iturbide, Guanjuato, Mexic.

Daca unele parti ale produsului sunt realizate la nivel local (precum plasticul pentru borcane sau laptele), ingredientele sunt aduse din diferite tari:

nutella-map.jpg

– nucile din Turcia

– uleiul de palmier din Malaezia

– pudra de cacao din Nigeria

– zaharul din Brazilia sau Europa

– aroma de vanilie din Franta.

Asadar, acum, cand mananci o felie cu cea mai buna crema de ciocolata italiana tartinabila, stii care este istoria si ce ingrediente sunt folosite pentru obtinerea ei. Pofta buna!

Campionatul mondial de pizza 2016

Aside Posted on Updated on


fără titlu

Putem parea surprinsi ca exista un Campionat Mondial de pizza , si totusi 2016 marcheaza 25 de ani de la primul Campionat Mondial de acest gen , o cifra simbolica care insumeaza traditia si inovatia in materie de arta culinara italiana, pe care fiecare concurent trebuie sa le respecte. Cea mai importanta si mai longeviva competitie culinara , avand ca obiect pizza, un adevarat simbol al bucatariei italiene, se intoarce in 2016 la Parma , find organizata la Palacassa, intre 11- 13 aprilie. Evenimente gastronomice de asemenea amploare au crescut interesul pentru cultura autenticei pizze italiene, peste tot in lume . In competitie intra anul acesta peste 35 de tari , aproape 650 de concurenti si se asteapta 7000 de vizitatori . Un record asadar in ceea ce priveste numarul tarilor participante, dar si al prezentei feminine : peste 50 de femei participante din Italia, Grecia, Elvetia, China, Portugalia, Statele Unite, Croatia etc.

In intreaga arie mediteraneeana sunt prezente variante asemanatoare : „focaccia”- Italia, „coca”- Catalonia, „pita” – Grecia, „pide”- Turcia, „ piadina”- Italia. Din februarie 2010, pizza este oficial recunoscuta ca „ Specialitate Traditionala Garantata”.

     Napoli – orasul in care pizza este la ea acasa

Pizza , ca preparat culinar, este indisolubil legata de numele orasului Napoli, acolo unde se pastreaza cu strictete cele mai fine secrete si cele mai importante reguli , fara de care pizza nu poate fi considerata autentica. Cum a devenit pizza un simbol italian ? In 1889, brutarul Rafaelle Esposito pregatea in onoarea Regelui Umberto I si a Reginei Margherita di Savoia „ Pizza Margherita” , cu rosii, mozarella si busuioc, pentru a reprezenta culorile steagului italian . Succesul de care s-a bucurat acest preparat extrem de simplu a fost unul surprinzator , si in prezent fiind unul din sortimentele cele mai gustate, dintr-o larga varietate. Este cert ca pizza a devenit cel mai iubit preparat de catre italieni si nu numai.

napoli_pizza_village_2013__-_foto_di_romolo_pizi_450x300

 

Autentica pizza napolitana cuprinde 2 sortimente :

Pizza Marinara si Pizza Margherita, ambele cu ingrediente simple, dar savuroase. Pizza Marinara are drept condiment rosii, ulei extravirgin de masline, oregan si usturoi. Asadar, nu este pe baza de peste , ci era doar preparatul preferat al marinarilor, cand se intorceau de la o zi lunga de pescuit. Pizza Margherita se obtine din sos de rosii, mozzarella, ulei extravirgin de masline si busuioc . Trebuie precizat ca autentica pizza napolitana are la baza un aluat similar celui de paine, fara grasimi, moale si elastic, prelucrat exclusiv manual , in forma rotunda , ce nu trebuie sa depaseasca diametrul de 35 de cm sau grosimea de 3 mm la mijlocul foii. Coacerea se face doar in cuptor cu lemne, la o temperatura de 485 de grade Celsius, timp de maxim 90 de secunde. Daca la Napoli aluatul ramane moale si friabil, la Roma este preferata o foaie subtire si crocanta. Unele pizzerii faimoase din Napoli folosesc doar rosii din varietatea San Marzano, crescute la poalele Vezuviului. De asemenea, pentru Pizza Margherita napolitanii folosesc busuioc proaspat.

O alta forma populara in Italia este „pizza al taglio „ ,preparata in tavi rectangulare si vanduta felii, la kg.

 

Pizza – sortimente clasice sau fantezioase ?

De la preparatul simplu, de baza , care este reprezentat de reteta originala napolitana, putem mentiona cateva sortimente „clasice „ :

  • Pizza Capricciosa , cu un condiment extrem de bogat obtinut din sos de rosii, mozzarella, parmezan, busuioc, ciuperci, anghinare, prosciutto, masline;
  • Pizza 4 Stagioni , acelasi condiment ca la pizza Capricciosa, cu diferenta ca acesta este dispus in fasii triunghiulare;
  • Pizza 4 Formaggi , mozzarella, gorgonzola, alte tipuri de branza, busuioc;
  • Pizza Calzone sau pizza umpluta cu sos de rosii, provola, parmezan, ricotta, salam sau prosciutto;
  • Pizza Mimosa : smantana, prosciutto, porumb boabe;
  • Pizza Diavola : sos de rosii, salam picant, mozzarella, ardei iute .

Fantezia combinarii condimentelor a nascut o larga varietate de sortimente:

  • Pizza alla Monzese , cu sofran, carnati si stracchino;
  • Pizza Bolognese cu cartofi, mozzarella, rozmarin si ulei de masline;
  • Pizza Mandorlata di Senerchia , cu un aluat din faina de migdale;
  • Pizza cu castane de Viterbo , cu un aluat din faina de castane si un condiment obtinut din sos de rosii, mozzarella , scamorza , ciuperci, patrunjel;
  • Pizza Cosentina , tipica in Cosenza , cu mozzarella, crema de urzici, ricotta, trufe, prosciutto ;
  • Pizza Rustica cu 10 cereale , cu aluat pe baza de cereale integrale;
  • Pizzone di Potenza , cu un aluat pe baza de faina de naut;
  • Pizza Mulgere, cu un aluat in care se adauga lapte, tipica din Toscana si Emilia Romagna;
  • Pizza Lucana de cartofi, cu un aluat preparat din cartofi si faina de orez, tipica in Bazilicata, etc.

 

 

Programul Campionatului Mondial de Pizza 2016

 

transformer

 

Cele 3 zile de competitie se vor desfasura dupa urmatorul program :

11 aprilie 2016

Ore 9:00 – Festivitatea de deschidere, la Palacassa, Parma

Ore 10:00 – Deschiderea concursurilor gastronomice si selectia pentru trofeul Heinz Beck, urmata de selectia pentru concursul de stil liber individual.

12 aprilie 2016

Ore 9:00 – Deschidere Palacassa

Ore 10:00 – Selectia pentru trofeul Heinz Beck

Gian Marco Tognazzi prezinta retete si vinuri recomandate de Tognazza Amata Vini.

13 aprilie 2016

Ore 9:00 – Deschidere Palacassa

Ore 10:00 – Concursul Cea mai rapida pizza, Concursul Cea mai mare pizza, Concursul Pizza in 2, Finala Trofeului Heinz Beck, Concursul Stil liber pe echipe, Finala de stil liber individual.

Ore 20:00 – Gala de premiere si inchiderea Campionatului.

 

Curiozitati si recorduri

De-a lungul a numeroase competitii s-au stabilit cateva recorduri :

  • Cea mai mare pizza – Pizza Ottavia – 40,09 kg;
  • Cea mai lunga pizza – preparata la Expozitia din Milano, 2015 : 1600 m;
  • Cea mai scumpa pizza – Pizza Luigi XIII, 8300 de euro, creatie a lui Renato Viola, pizza cu caviar .

La PizzaUp, simpozion tinut in 2013, la Padova, au fost prezentate diferite      retete de Pizza Light, rezultate din cercetarile universitare, care sa reduca cu 30% caloriile, fara a modifica savoarea. Secretul consta in utilizarea fainii din cereale la prepararea aluatului de pizza.

Se poate spune ca cea mai „rece” pizza se serveste in Alaska, acolo unde exista o pizzerie care livreaza la domiciliu…cu avionul, evident la un minim de comenzi de 10 pizza.

Se pare ca japonezii sunt cei mai mare gurmanzi de pizza cu calamari.

Daca ar fi sa declaram o zi a pizzei, aceasta ar trebui sa fie ziua de sambata, ideala pentru a degusta o pizza delicioasa in compania prietenilor, probabil ziua in care se prepara cea mai mare cantitate de pizza in lume.

Exista si un record romanesc : primul roman care a castigat Campionatul Mondial de Pizza 2012 . Este vorba despre Dan Leicu, un vrancean de 28 de ani, din Negrilesti, care a castigat la categoria Stil Liber Individual, in 2012, la Salsomaggiore Terme.

Un alt castigator remarcabil, consideram noi, este Angelo Cossu, din Cogoleto, Genova . Acesta a invins in 2015, la categoria Pizza Classica, cu o reteta originala : Pizza Angelino, cu un aluat acoperit de stracchino, la care se adauga la sfarsitul coacerii, creveti, mozarella de bivolita, rosii si pesto.

Fara indoiala Campionatul Mondial de pizza va fi cel mai urmarit eveniment gastronomic al anului, Parma fiind scena de desfasurare a unei competitii in care pasiunea pentru pizza aduce in prim plan pe cei mai talentati pizzaioli. Sa uram succes participantilor !

De Pastele ortodox, gateste cea mai buna reteta italiana cu miel

Posted on


friptura-miel-sos-marinat-580x400

Mai sunt doar cateva saptamani pana la Pastele ortodox, deci ai inca timp sa incerci retete care sa fie pe placul oricui.

Daca vrei cu adevarat sa surprinzi la masa de Paste, trebuie sa pregatesti o reteta unica, inspirata din bucataria italiana, unde amestecul de condimente, uleiuri, carne de cea mai buna calitate si dragostea pentru cele mai bune preparate, transforma o bucata de carne, bine pastrunsa, intr-o istorie in farfurie.

Spre exemplu, in Toscana, friptura de miel este fiarta inabusit cu ceapa si morcovi si servita cu fasole alba condimentata cu salvie, rozmarin, patrunjel si capere. Tot in aceasta regiune pe masa de Paste se pun lasagna sau pateu din ficat de pasare.

De ce italienii marineaza carnea de miel pentru Paste

Marinata dateaza in istoria alimentara de sute de ani, insa poporul care o foloseste cel mai des este cel asiatic si de pe batranul continent.
Marinarea inseamna absortia unei cantitati de lichid aromat printre fibrele carnii de miel si sigilarea acestora in interior, pentru un plus de savoare, fara uscarea acesteia.

friptura-de-miel-2026

Italienii marineaza carnea de miel din urmatoarele motive:
– plus de gust, aroma si culoare
– susculenta
– pierderile in greutate ale alimentelor sunt mai mici datorita surplusului de umiditate
– se scad timpii necesari prepararii termice – ceea ce se traduce printr-o textura unica, culorii mai vii si suculenta suplimentara.

Tot italienii sunt cei care ne invata ca marinarea trebuie efectuata in vase nemetalice sau in pungi de polietilena inchise ermetic, pentru ca baitul rezultat sa cufunde uniform bucata de miel.
Un important rol in marinare il au si mirodeniile folosite – zahar, usturoi, dafin, ienupar, ceapa verde, ghimbir, sare, piper alb si negru, ardei iute uscat si macinat, chimion, infuzie de tamarin, amestec cinci arome, amestec curry, garam masala etc.
In marinare, grasimile carnii se transforma in uleiuri care difuzeaza in fibrele alimentului suculenta si gust.

Marinarea uscata, un alt secret al reusitei carnii de miel pentru masa de Paste
Acestea sunt cunoscute in industria culinara sub numele de “rub”, care inseamna a freca. Acestea sunt compuse, in mod special, din componente uscate (condimente pisate sau macinate, amestecuri de condimente de tip pudra, verdeturi tocate), ingrosatori (cel mai adesea amidon). Uneori, in functie de preferinte, intra in compozitia lor si pastele de condimente si cantitati foarte mici de grasime, miere, soia sau diverse sosuri cu consistenta gelatinoasa.

Secretele italiene pentru o marinata autentica

In diversele regiuni ale Italiei, mielul este combinat cu condimente unice, specifice zonei geografice.

Prima in lista preferintelor italienilor este marinata cu menta tocata. Pentru ei, masa de Paste este mare motiv de bucurie si ocazie in care se aduna la masa toate rudele si prietenii apropiati. Astfel, italiencele ii surprind cu o reteta unica,