Latest Event Updates

Vremea migdalului înflorit, prilej de sărbătoare la Agrigento

Posted on Updated on

  

 

 

 

Într-un decor hibernal ce face loc timid primăverii, migdalul înfloreşte parcă peste noapte. Mândru şi admirabil, migdalul – al cărui nume semnifică în ebraică «cel care se trezeşte devreme» – este prin excelenţa vestitorul primăverii, la Agrigento, în Sicilia.

„ I-am zis migdalului :

Frate, vorbeşte-mi despre Dumnezeu!

Şi migdalul a înflorit. „

Nikos   Kazantzakis, Raport catre El Greco

 

 

 

 

La poalele «colinei sacre», în minunata Vale a Templelor, la Agrigento, are loc în fiecare an

Sărbătoarea migdalului înflorit, un eveniment unic consacrat naturii, primăverii, acestui moment de splendoare şi de biruinţă a rodului. Într-un melanj extraordinar de istorie, folclor, artă, gastronomie, Agrigento se transformă într-un oraş al păcii şi al prieteniei, al speranţei şi al bucuriei. Nu este întâmplator asta, Sicilia este o regiune de confluenţă a mai multor civilizaţii, de la fenicieni, la greci, romani, până la bizantini şi normanzi.

Valea Templelor din Agrigento adăposteşte un patrimoniu unic din timpul Greciei Antice : Templul lui Hercules, Templul Concordiei, Templul lui Jupiter, Templul Dioscurilor, cunoscut şi sub numele de Templul lui Castor şi Pollux, Templul Herei, Templul Athenei, Templul lui Demeter.

De ce există o Sărbătoare a migdalului înflorit ?

Migdalul este primul pom înflorit, chiar în miezul iernii. În perioada de înflorire a migdalului , sudul Siciliei se acoperă cu o pelerina albă si cu o aromă ameţitoare. Însusi Goethe , în „Voiaj in Italia” , a descris fascinat acest spectacol al naturii. De asemenea, celebru tabloul lui Van Gogh, Ramuri de migdal inflorit”, este o pictură care sublimează viaţa, dedicată fiind nepoţelului său nou-nascut.

Cea mai fascinantă sursă de inspiraţie rămâne mitul lui Homer legat de povestea de iubire dintre Fillide si Acamante, care plecase să combată războiul din Troia. Când supravietuiţorii se intorc acasă, dar Acamante nu, Fillide moare de durere, convinsă că Acamante a sfârşit în război. Impresionată de moartea acesteia, zeiţa Atena o transformă în migdal. Şi totuşi Acamante se întoarce, aflând de moartea principesei sale şi că fusese transformată în migdal. Îndurerat, Acamante îmbrăţişeaza arborele, care înfloreşte instantaneu , ca şi cum ar răspunde la îmbrăţişarea sa.

Pentru mistici, migdalul este cel mai bun fruct, simbolul existenţei, al naturii divine ascunse în natura umana.

Aceasta sărbătoare a fost organizată pentru prima dată la Naro, în 1934, de către contele Alfonso Gaetani, care a dorit să facă cunoscute produsele tipice siciliene.

În 1937, aceasta sărbătoare este transferată la Agrigento. Ca o curiozitate , în 2011 a fost obţinut aici premiul Guiness pentru cel mai lung Torrone : 660 m, preparat din 1500 kg de migdale şi 1000 kg de zahăr.

Din 12 februarie până pe 13 martie 2016 , Agrigento răsună în sărbătoare : În concomitenţă cu «Festivalul migdalului», are loc «Festivalul internaţional de folclor» şi «Festivalul copiilor din întreaga lume». Partea finala a acestui eveniment este dedicată în special gastronomiei , 4-6 martie 2016 .

Deschiderea se desfăşoară cu o procesiune la apus, in Valea Templelor şi cu ritualul aprinderii «facliei prieteniei », în faţa Templului Concordiei. Numeroase grupuri folclorice ajung aici din foarte multe ţări, ilustrând tradiţii încă păstrate intacte, costume specifice, dansuri , într-o competiţie a originalităţii. În fiecare an se organizează aici «Miss Primavara», precum şi «Concursul pentru balconul cel mai inflorat», de pe Via Atenea, strada principală din Agrigento.

Trofeul «Claudio Criscenzo» este oferit în timpul «Festivalului copiilor», anul acesta fiind desemnat Rusiei, ai cărei grupuri folclorice au demonstrat că prin artă se poate ajunge la o convieţuire pacifică.

Sărbătoarea culminează cu decernarea premiului Templul de aur, pentru cele 3 secţiuni : muzica , dans , costume, ce are loc în faţa Templului lui Hercule.

 

 

 

 

 

 

1223_top

 

1033

 

 

imagesZWWYW64E

 

 

Alte initiaţive : Mandorlara, Concurs de fotografie, Miss Sagra, Targ de anticariat, Expozitie de masini si motociclete de epoca, Maraton, Targul costumelor istorice. Sunt organizate, de asemenea, numeroase expoziţii cu tematici culinare, laboratoare didactice despre cultivarea migdalului, conferinţe gastronomice, degustări de produse tipice siciliene.

Despre gastronomie la Sărbătoarea migdalului

Cel de-al 4-lea week-end de festival este marcat de componenta gastronomică, respectiv de ponderea fructelor de migdal în patiserie şi in bucătăria tradiţională siciliana.

Există 2 tipuri de migdale, migdale dulci şi migdale amare, acestea din urmă nu se consumă crude , întrucât conţin acid prusic. Migdalele sunt foarte nutriente, bogate în proteine si săruri minerale, dar conţin si grăsimi, faimosul ulei de migdale dulci fiind folosit în industria farmaceutică. Migdalele amare se folosesc în medicină şi parfumerie .

Din migdale se obţin laptele de migdale, făina de migdale, pasta de migdale, uleiul de migdale, bastonaşe, care au o utilizare largă în special în patiserie, dar şi la sosuri sau lichioruri.

Un produs tipic al bucătăriei siciliene este «Pesto alla Trapanese», obţinut din migdale, roşii, busuioc, usturoi, brânză pecorino, ulei extravirgin de măsline, piper.

Principalele produse de patiserie obţinute din migdale sunt Torrone (un fel de nuga cu alune), Confetti, Amaretti. Laptele de migdal se serveşte în Sicilia în aceeaşi măsură în care în nord se serveşte capuccino. De asemenea, se adaugă în cafea în locul laptelui de vacă. Gramolata este o cremă rece de migdale cu biscuit marunţit, care se serveşte vara. Granita este un desert rece cu specific sicilian, un fel de îngheţată mai moale, preparată din apă, zahăr, suc de fructe proaspete/fructe uscate (fistic, migdale)/mentă/cafea etc.

«Armelline» este un termen care indică miezul de caise şi de piersici, prelucrat industrial pentru a scoate gustul amar, devenind astfel concurentul migdalelor dulci.

 

 

latte-di-mandorla-biologico-ricetta

???????????????????????????????

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Programul cu specific gastronomic al acestui eveniment prevede următoarele manifestări :

4/03/2016, Migdalele în lume¨- Expozitie ; orele 10:00

Cooking show – migdalele în patiseria antica a monacilor, orele 17:00,la  Palafood, Piazza  Marconi

-5/03/2016 , Concurs regional «Cake design» 10:00-13:00

  • Laboratorul gustului Slow Food ¨- migdalele în patiserie ,17:00
  • Degustare enologică, 18:30
  • Spectacolul prieteniei – folk agrigentin 20:00

-06/03/2016 , Maratonul concordiei – editia a 13- a

  • Parada grupurilor locale,10:30, de la Piazza Pirandello la Piazza Cavour
  • Cea mai lungă prăjitură cu fructe şi migdale – Concurs Guiness Book, 14:00
  • Eroul Hercule – desen animat , 15:00- 18:30 , la Valea Templelor
  • Sărbătoarea vinului sicilian

Finalul acestui eveniment este marcat de «Mandorlara», toate restaurantele agrigentine prezentând un menu pe bază de migdale.

Ultima zi a sărbătorii,13 martie, este dedicată numeroaselor spectacole folclorice şi decernării premiului

«Templul de Aur », pentru cele 3 secţiuni – muzica , dans, costume, care are loc în faţa Templului lui Hercule.

 

 

Sicilia, insula fascinaţiei şi a gustului

Sicilia este cea mai mare insulă mediteraneeană, cea mai fertilă si cea mai populată.

„Sicilia este surâsul lui Dumnezeu venerat de apele Mediteranei”. Balistreri

Se poate spune că aici totul este în exces : lumina soarelui, albastrul cerului şi al mării, verdeaţa plantaţiilor, aromele, mirosurile. Aici şi viaţa cotidiană este atât de intensă, încât cu greu reuşeşti să o surprinzi şi să o întelegi. Este fără îndoială insula contrastelor şi a fascinaţiei naturii, o adevarată perlă a Mediteranei. E greu să găseşti altundeva o paletă cromatica mai vastă şi mai orbitoare decât în Sicilia.

Etna imprimă oare caracterul «vulcanic» al Siciliei şi al locuitorilor ei ?

Hrana stradală este o particularitate, mai accesibilă la preţ decât cea a restaurantelor şi disponibilă la orice ora. Pe cheiul din Palermo sunt numeroşi vânzători de caracatiţe fierte(polipare). Peste tot sunt grătare (friggitorie) . La Messina sunt populare «foccacerie». În Catania, la fiecare colţ de stradă se vând «Schiacciate», nişte lipii cu caşcaval, ceapă, peşte, roşii. Acestea pot fi şi dulci, cu umplutură de brânză şi cremă de cafea.

Bucătăria tradiţională siciliană este extrem de bogată, putem să mentionăm doar câteva reţete : «Sarde a beccafico» sunt nişte chifteluţe din peşte, ceapă, pătrunjel, sardine, caşcaval.

«Arancini» sunt bule de orez cu legume date prin pesmet şi prăjite in ulei.

La Palermo se poate gusta «Ton alla marinara», ton marinat in vin, ulei si rozmarin.

«Bottarga» este o mâncare din icre de ton şi un sos obţinut din ulei, usturoi şi pătrunjel.

La Agrigento se prepară «maioneza de portocale».

Sosul «Pesto alla trapanese»– pesto de migdale, dar şi vinul cu aromă de migdale sunt poduse tipice siciliene.

În domeniul patiseriei trebuie să nominăm «Amaretti»,«Cannoli» dar si «Marzapane», marţipanul a cărui reţetă are un ingredient secret : infuzie din flori de portocale. Arta figurinelor din marţipan a făcut celebră Mănăstirea Martorana din Sicilia. De asemenea, şerbeturile siciliene sunt considerate prototipul îngheţatei, despre care sicilienii susţin c au inventat-o. Nu putem să nu amintim de «Cassata siciliana».

«Frappe» si «Granita» sunt cele mai faimoase delicii răcoritoare locale, între care şi granita de migdale.

«Gramolata» este o cremă rece de migdale cu biscuite marunţit.

 

Patria lui Arhimede si a lui Pirandello, Sicilia păstrează aerul fascinant şi autentic mai ales prin cultul tradiţiilor si al folclorului . Savoarea produselor unui teritoriu natural atât de divers şi de bogat fac din această regiune o emblemă a gastronomiei italiene.

La Sicilia e` davvero un giardino. E` incredibile, e` come il giardino dell`Eden!”

Sicilia este de-a dreptul o gradină. E incredibilă, e ca Grădina Edenului !”

                                                                                       John Henry Newman

Data fiind ocazia Sărbătorii migdalului la Agrigento , să ne imaginăm aşadar Agrigento ca pe o gradină cu splendizi migdali înfloriţi strălucind în lumina mării şi vestind o nouă primăvară !

 

 

Advertisements

Cerealele antice, o redescoperire esentiala pentru sanatate

Posted on Updated on

 

cerealeanticeredescoperite

Cerealele antice sunt acele cereale sau seminte cultivate de mii de ani, care nu au fost modificate genetic, spre deosebire de culturi precum porumbul, orezul sau graul. Graul modern rezultat in urma hibridizarilor succesive ofera avantajul cantitativ al recoltelor. Comparativ, cerealele antice sunt produse in cantitate mult mai mica, dar compenseaza prin calitate, adica printr-un continut mai mare de proteine, de fibre, si un continut mai redus de gluten sau chiar gluten free, daca vorbim de seminte, deci de pseudo-cereale.

Unele soiuri au ramas necunoscute lumii occidentale pana de curand, dat fiind ca ele au apartinut strict unor comunitati, fara a fi valorificate comercial. Alte cereale au fost pur si simplu  ”uitate” timp de secole, cum ar fi graul Kamut Khorasan, cultivat de mici fermieri in Turcia si Egipt.

In Italia, unul din cele mai cunoscute soiuri antice este , de exemplu,  graul Senatore Cappelli.  Dar mai exista si altele : Timilia, din care se prepara  cunoscuta  Paine neagra de Castelvetrano, Enkir sau monococ,  Rieti etc.

Cel mai indragit preparat italian, Pizza, beneficiaza astazi de numeroase studii nutritioniste care cerceteaza diverse amestecuri de fainuri din cereale antice, in asa fel incat sa se obtina un aluat „perfect” din punct de vedere nutritional, usor digerabil si gustos.

 De ce se vorbeste atat de mult despre cerealele antice si „painea de odinioara”?

Pentru ca cerealele antice sunt ideale pentru productia ecologica, readusa in atentie in prezent, din considerente legate de o alimentatie sanatoasa, dar si din exigenta respectarii mediului inconjurator. Aceste cereale sunt fie fara gluten, fie au un continut redus de gluten, ceeea ce le recomanda consumului persoanelor cu sensibilitate sau intoleranta la gluten.

Fara indoiala, dintre cereale, graul este cea mai raspandita cultura. De asemenea, alacul este foarte mult cultivat si consumat. Despre seminte, precum mei, hrisca, amarant, teff se vorbeste in termeni de pseudo-cereale. Faina obtinuta di aceste cereale sau seminte necesita mai putina framantare, avand o forta minora (pana la 100 indice W). Compenseaza insa , printr-un aport mai mare de tarata, foarte importanta pentru digestie.

 Painea obtinuta din cereale antice are o valoare nutritionala net superioara celei obtinute in panificatia moderna, din grau obisnuit. Fara sa neglijam savoarea autentica, aroma „antica” si placerea de a consuma produse sanatoase. Combinatia cu semintele de chia, chinoa sau alte seminte , precum si diverse condimente lasa libera creativitatea si placerea de a prepara o paine savuroasa si sanatoasa. Pentru iubitorii de trufe, Painea cu ulei de trufe este un deliciu.

 

Cerealele antice se consuma insa si ca atare, foarte multe preparate gastronomice contin o mare varietate de cereale, de la cele pentru mic dejun , precum tarte, budinci, pana la preparate mai sofisticate precum <<Icre din seminte de amarant>> sau <<Icre din seminte chia>>.

 

De asemenea, consumatorii pot gasi pe piata o mare varietate de paste din faina de cereale antice, de exemplu

Paste din faina de hrisca, Paste cu 7 cereale, Paste din faina de Kamut, amestecuri pentru supa de cereale,

salate de ton cu alac.

„Calitatea este o alegere.”

 Alacul sau  „graul cu bob imbracat”

alac

Alacul este in mod absolut una din cele mai antice cereale, cultivat inca din vechime, din era neolitica. Este denumit astfel, pentru ca boabele sale raman „imbracate” si dupa treierat.  Alacul este o cereala paioasa din familia Gramineelor. Denumirea de alac a fost atribuita si altor grane ( de ex. Graul Spelta).  Este un soi stravechi foarte rezistent la schimbari de temperatura si la imbolnaviri.

Comparativ cu graul modern, alacul este mai bogat in fibre si proteine, fiind si mai usor digerabil. Faina de alac are un continut mai mic de gluten, are un continut de seleniu de 7-8 ori mai mare, decat faina altor cereale si este foarte bogata in carotenoizi, de aici culoarea galben-inchis. Fie ca o folosim la paine, la sosuri sau la diverse preparate culinare, faina de alac este mult mai hranitoare si mai gustoasa.

Boabele de alac pot fi fierte sau sotate cu legume si servite ca garnitura, salate, supe, boabele intregi fiind foarte frecvent recomandate in prezent, in dietele alimentare sanatoase. Exista si o mare varietate de paste italiene din alac. In Italia exista si un preparat similar cu risotto, care se cheama „Farotto”, de la „farro , din lat. „Far”( alac).

farrottocuciupercisiparmezan

Graul  Kamut  Khorasan

 

graukamutkhorasan

Graul Khorasan, de marca Kamut, este un soi cultivat in Montana,  ca marca protejata de agricultura biologica. Soiul autentic provenit din Turcia si Egipt, nu a fost incrucisat, boabele sale cu aroma specifica de nuca fiind de 2 ori mai mari decat graul obisnuit. Contine gluten, deci nu este propriu-zis recomandat celiacilor. Desi mai caloric decat graul obisnuit, graul Kamut este mai digerabil si are proprietati antioxidante mai elevate. Boabele sale pot fi consumate in salate sau supe de cereale si legume. Faina de Kamut este folosita la preparate precum paine, pizza, biscuiti, gnocchi sau paste. Pastele cu faina de Kamut  au un elevat aport energetic si un indice glicemic scazut.

Ca derivate, exista laptele de Kamut  sau sucul de grau verde Kamut,  cu un continut foarte bogat in clorofila. Din faina de Kamut se prepara Piadina, niste turte subtiri folosite pentru sandwich.

Amarantul sau „Boabele lui Dumnezeu”

amarant

Este o pseudo-cereala antica, cultivata la azteci si incasi. Numele sau deriva din continutul impresionant de proteine si vitamine. De exemplu, amarantul contine vitamina E in proportii similare cu uleiul de masline. Este o sursa excelenta de magneziu si fosfor. Pe ansamblu, amarantul are o valoare nutritionala mai mare decat faina integrala de grau, ovaz sau secara. Se poate consuma in diverse salate sau ca o salata de „icre” cu maioneza vegetala.

Quinoa sau „cereala-mama”

quinoa

Quinoa era alimentul de baza al incasilor, care o numeau „cereala-mama”.

Quinoa este o cereala integrala antica, fara gluten, deci indicata pentru celiaci, in cazul intolerantei la gluten. Este considerata un super-aliment alaturi de in, mei, aloe vera, alge marine etc. Se pare ca quinoa are un continut mai mare de calciu decat laptele!!! De asemenea, quinoa are un continut bogat de proteine, vitamine si minerale, fiind un excelent stimulent pentru sistemul imunitar.

Energizanta, usor digerabila si privata de grasimi, quinoa  se prepara intr-un mod asemanator orezului, intr-un timp de coacere redus la jumatate.

 Meiul, porumbul de altadata

mei

Meiul este una din cele mai antice cereale, fiind cultivat in China acum 7000 de ani. Se vorbeste despre mei ca despre o pseudo-cereala. In Romania inca este cultivata , fiind o cultura foarte bine rezistenta la seceta. Spre deosebire de porumb, meiul  este mai bogat in fibre si proteine, e diuretic si energizant.

Meiul nu contine gluten, fiind deci un aliment dietetic indicat pentru persoanele cu intoleranta la gluten. Cerealele fara gluten nu sunt indicate  pentru prepararea painii, pentru ca aluatul nu creste, dar exista combinatii de fainuri din care se poate obtine o paine savuroasa. Faina de mei poate fi folosita la tarte, biscuiti.

Din faina de mei se poate prepara de exemplu o paine savuroasa, in amestec cu faina de orez, faina de alac si seminte de in. Meiul se poate consuma intreg, ca garnitura in locul orezului, in salate, la supe, crochete, tartine sarate.

O reteta italiana celebra cu mei este „Migliaccio napoletano ”, care se prepara in perioada traditionala de carnaval.

migliaccionapolitan

Chia sau  „puterea” mayasilor

chia

Cultivata de mayasi si azteci, chia sau „salvia hispanica” a fost recunoscuta recent ca superaliment, gratie semintelor sale negre-gri usor digeribile si hranitoare.  Literalmente , <<chia>> inseamna <<putere>>, in mayasa.

Semintele de chia contin o cantitate impresionanta de nutrienti si sunt foarte putin calorice. De exemplu, se considera ca ele contin mai mult Ca decat laptele, mai multi acizi grasi Omega-3 decat somonul, mai multi antioxidanti decat fructele de padure. Datorita aportului de fibre si proteine, semintele de chia ajuta la slabirea eficienta si sanatoasa.

Se consuma atat crude , cat si inmuiate in sucuri, smoothie, sau in diverse mancaruri, dulciuri ori paine. Amestecate cu alte cereale constituie un mic dejun sanatos. Semintele fara gluten sunt o necesitate pentru consumatorii care sufera de celiacie. Sunt recomandate si in alimentatia copiilor.

De asemenea, semintele de chia pot inlocui cu succes bauturile energizante.

Hrisca, o comoara plina de proteine

hrisca

Hrisca este o pseudo-cereala originara din Asia, inrudita cu rubarba si pirul. Hrisca este o „ comoara ” plina de proteine vegetale, continand 8 aminoacizi esentiali, intre care si lizina.  Se recomanda persoanelor cu probleme de greutate, fiind un aliment slab caloric, precum si in cazul intolerantei la gluten, intrucat nu contine gluten.

 Hrisca se poate consuma cruda, ca seminte, necesitand punerea la inmuiat timp de 10-12 ore inainte de consum. De asemenea, inainte de fierbere trebuie pusa la inmuiat 1-2 ore. Faina de hrisca poate fi folosita la diverse retete. Numeroase tipuri de paste se prepara cu faina de hrisca.  Necontinand gluten, aceste paste sunt o alegere sigura in caz de celiacie.

Teff sau „bobul pierdut”

teff

Teff-ul este cea mai mica cereala, bobul sau are abia diametrul de 0.8 mm, provenind din Etiopia si Eritrea. Este o cereala antica fara gluten si cu un indice glicemic scazut. De asemenea, contine foarte multe fibre, boabele fiind macinate cu tot cu coaja. Este o cultura cu o rezistenta remarcabila la conditii climatice dificile, se adapteaza usor la terenuri diverse si la altitudini inalte.

Se consuma in salate ( la fierbere 2 parti apa, 1 parte cereale), sau in amestec cu alte fainuri pentru paine, dulciuri, paste sau polenta, in amestec cu faina de porumb.

Injera ” este o focaccia din faina de teff, care se serveste cu linte sau alte legume.

injeradinfainadeteff

De ce trebuie sa consumam cereale antice? De ce sunt o redescoperire esentiala?

In primul rand, o alimentatie sanatoasa presupune consumul de cereale intregi, pentru a avea un aport maxim de fibre si nutrienti in general. Cerealele antice sau semintele considerate pseudo-cereale impiedica dezvoltarea intolerantelor alimentare, ce sunt din ce in ce mai frecvente, din cauza alimentatiei moderne. Continutul redus de gluten le face mai digeribile  ca si aliment. In al doilea rand, cerealele antice fac parte dintr-un patrimoniu global care este biodiversitatea, pe care suntem datori sa il conservam. E important sa stimulam prin consum filiera agricola scurta, micii producatori care conserva acest patrimoniu.

In concluzie, a consuma mai putin, mai bun, mai diversificat inseamna sanatate. De aceea, aceasta redescoperire, aceasta revalorizare a cerealelor antice este esentiala si de bun  augur pentru sanatatea noastra.

https://www.italianshops.ro/

 

Cannelloni cu dorada si sos de rosii

Posted on Updated on

Cannelloni surpriza

 

Cannelloni sunt o reteta clasica italiana, foarte potrivita pentru o masa festiva sau pentru o masa cu mai multi invitati, putand fi preparata in toata linistea inainte de un eveniment. Se poate varia reteta, in functie de eveniment : putem umple cannelloni cu carne, cu peste sau cu legume si branza.  Cannelloni alla JFK, Cannelloni cu gorgonzola, Cannelloni cu ardei, Cannelloni cu  radicchio, bacon si alune, Cannelloni cu trufe sau  clasicii Cannelloni alla bolognese  sunt doar cateva idei de variatiuni culinare.

Cannelloni alla JFK  raman una din retetele faimoase legate de un film la fel de celebru:   “The Terminal”,  sub regia lui Steven Spielberg, a carui actiune se desfasoara pe terminalul JFK.

Vom detalia in acest articol o reteta lejera, apetisanta si destul de simplu de realizat : Cannelloni cu dorada si sos de rosii.

Ingrediente pentru 4 portii

  • cannelloni 12 buc.
  • dorada file 250 gr.
  • pesmet 1 lingura
  • masline negre 50 gr.
  • seminte de in 1 lingura
  • ulei de masline 150 ml.
  • rosii decojite 2 cutii
  • sare
  • oregano
  • usturoi 2 catei

 

Mod de preparare

Se calesc 2 catei de usturoi in ulei de masline, se prajeste rapid dorada file cate 2 minute pe fiecare parte, la foc mare, condimentand cu putina sare. Dupa ce s-a racit, se marunteste dorada bucati, se amesteca cu pesmetul, semintele de in, maslinele si putin oregano.

Se umplu cannelloni si se dispun intr-un vas termic.

Separat se maruntesc rosiile decojite, ce condimenteaza cu sare, putin ulei de masline si oregano. Sosul obtinut se toarna peste cannelloni, avand grija sa fie complet acoperiti de sos.

Se dau la cuptor, timp de 35 de minute, la 200 de grade.

Am obtinut un preparat dietetic si sanatos, semintele de in si maslinele, precum si uleiul de masline, fiind o sursa de grasimi sanatoase. Pastele preparate la cuptor prezinta avantajul de a fi savuroase, usor de preparat si prezentabile. Cannelloni sunt o optima alternativa a lasagnei, care este un preparat mai complex. De asemenea, exista combinatii foarte numeroase pe baza de carne, peste sau legume de sezon, cu sos de rosii sau doar cu sos bechamel si parmezan.

Pofta buna!

https://www.italianshops.ro/

Spaghete cu ton, masline si nuci

Posted on Updated on

Linguine cu nuci

 

Una din combinatiile cele mai “gustate” ale pastelor lungi – Spaghete, este cea de spaghete si ton. Probabil, spaghetele sunt pastele fainoase cele mai consumate, fiind preferate in realizarea unor retete simple sau la retete mai complexe, cum ar fi Spaghete cu fructe de mare proaspete. 

Vom aborda o reteta italiana mai putin cunoscuta, dar irezistibil de delicioasa :

Spaghete cu ton, masline si nuci.

Avem nevoie de ton in conserva, de preferat un ton de calitate si de masline fara samburi, negre sau verzi, dupa preferinta. Evident, pe langa celelalte ingrediente ale retetei. Putem folosi spaghete, linguine, spaghete integrale, Bucatini, Bavette.

 

Ingrediente pentru 4 portii

Spaghete 250 g

Masline fara samburi 50 g

Ton in conserva 160 g

Nuci 4 buc.

Ulei de masline

Patrunjel

Usturoi

 

Mod de preparare

 

Aceasta reteta italiana este foarte simplu si rapid de preparat, cu o prezentare finala deosebita si un gust bogat si placut.

Daca dorim sa o imbogatim, ca si condiment, se combina foarte bine cu caperele.

Se fierb pastele spaghete in apa cu sare, lasandu-le “al dente”. In timp ce pastele fierb, se calesc in putin ulei de masline tonul si foarte putin usturoi. Daca dorim, putem adauga un strop de vin alb, pentru o nota de savoare in plus. Se adauga  maslinele fara samburi, iar la final se condimenteaza cu patrunjelul tocat.

Pastele spaghete se scurg, pastrand un pic din apa de fiertura, se adauga peste sosul preparat, impreuna cu nucile maruntite. Se mentine pe foc inca un minut, pentru amalgamarea gusturilor.  De preferat este ca pastele sa nu fie prea fierte, pentru a-si pastra gustul .

Se servesc calde, cu putin patrunjel verde presarat deasupra.

Degustare placuta!

https://www.italianshops.ro

Anghinarea, delicatesa gastronomica si planta curativa antica

Posted on Updated on

anghinare

 

Anghinarea, o planta antica venerata si in prezent

Anghinarea sau Cynara scolymus, este o planta erbacee perena, de origine mediteraneeana, prezenta si la noi in zonele de sud ale tarii.  Aceasta planta antica infloreste vara-toamna, fiind cultivata in scop terapeutic sau pentru receptacolii florali , care sunt comestibili. Bulbul florii se foloseste cu mare succes in gastronomie, in Spania, Italia sau Franta.

De ce antica ? Pentru ca, inca din antichitate, este cunoscuta si consumata drept planta curativa. La grecii si romanii antici, anghinarea era pretuita mai mult decat orice alte legumicole, fiind denumita ”hrana bogatilor ”, deoarece acestia o consumau  ca remediu in diverse afectiuni. Totodata, i se atribuiau acestei plante si proprietati afrodisiace. Grecii credeau ca anghinarea are rol in nasterea pruncilor de parte masculina. Romanii bogati mancau anghinare murata in otet si miere, asezonata cu chimion, pentru a avea aceasta delicatesa tot timpul anului.

In Bulgaria i se mai spune si “Darul Sfintei Maria”. Se considera ca cel care cultiva aceasta planta nu are nevoie de nici un medicament.

Prima mentiune despre anghinare o gasim in scrierile filozofului si naturalistului  grec Theophrastus (371-287 i.e.n.), care scria despre aceasta planta ca se gaseste in Italia si Sicilia.

Intr-adevar, anghinarea este o planta miraculoasa, fiind una din putinele plante fara daunatori si fara boli.

In Italia, in luna aprilie se gaseste ”anghinarea tanara”, ideala pentru a fi consumata cruda sau foarte putin gatita in ulei de masline si usturoi.

Tot in Italia are loc anual, pe 25 aprilie, “Sarbatoarea anghinarei”. Acest targ anual are loc la Cerda, o localitate colinara situate la 60 de km de Palermo. Diversele manifestari culturale sunt acompaniate de degustari gratuite de produse gastronomice locale pe baza de anghinare, italienii avand un adevarat cult pentru aceasta minunata planta, resursa naturala.  O ocazie de promovare a tuturor produselor tipice, a retetelor si a modului local de a sarbatori impreuna. De cand incepe culesul acestei plante , vreme de cateva luni, anghinarea este nelipsita din pietele italienilor, fiind consumata proaspata sau conservata in propria bucatarie.

 

 

Din anghinare se prepara si cunoscutul Lichior Cynar.

Anghinarea se cultiva atat in Sicilia, cat si in Sardinia, intrucat  indrageste soarele si umiditatea.

Exista si o specie de anghinare fara spini , mai rotunda, de un violet mai intens, numita Anghinare Romana.

De asemenea , in nordul Italiei este renumita ‘’Anghinarea de Albenga ”, o localitate din Liguria, situata la Marea Ligurica.

Cynara, legenda nimfei transformate intr-o planta spinoasa

Din timpuri stravechi ajunge pana la noi legenda Cynarei, nimfa transformata intr-o planta spinoasa. Conform unei legende grecesti mentionata intr-un cantec de catre poetul Quintus Horatius Flaccus, anghinarea era de fapt o prea frumoasa fata ce locuia pe insula Zinari.

Cynara, o nimfa de o frumusete tulburatoare, cu o culoare cenusie a parului  si ochii de un verde-violet misterios, il facu pe insusi Zeus sa se indragosteasca de ea, sa o ia in Olimp si sa ii ofere statutul de zeita. Desi initial accepta, Cynara e totusi nostalgica si se intoarce sa isi revada familia. Cand afla Zeus asta, de furie, o trimite pe Cynara inapoi pe pamant, transformand-o intr-o planta spinoasa, anghinarea pe care o cunoastem astazi.

 De aici numele plantei Cynara scolymus : « cynara » inseamna « cenusiu », iar « scolymus » vine din greaca, insemnand « spinos ».

Anghinarea, planta curativa cu beneficii pentru sanatate

Anghinarea este o planta-minune pentru medicina naturista, folosita ca atare inca din cele mai vechi timpuri. Se folosesc radacina si frunzele in vindecarea afectiunilor hepatice, renale sau a afectiunilor circulatiei sangvine.

Fitoterapeutii recomanda extractele lichide si tincturile, deoarece in stare lichida intra in contact cu papilele gustative. De asemenea, consumul alimentar in stare proaspata combate diareea cronica, anghinarea este un optim adjuvant in tratarea diabetului, a hemoroizilor sau a migrenelor.

Asa cum sugereaza si numele sau, contine cinarina, o sustanta care stimuleaza secretia de bila, arde grasimile  si combate retentia de lichide. Contine, in plus, inulina un carbohidrat care se metabolizeaza lent, ajutand la scaderea glicemiei  si a colestelorului rau. Este o sursa bogata de fibre, care favorizeaza tranzitul intestinal si creste asimilarea Ca si Mg in organism.  Contine polifenoli, flavonoide, vitaminele A, B si C, mangan, fosfor, Fe, enzime si uleiuri esentiale.

Anghinarea este un detoxifiant natural foarte eficient : depureaza ficatul si rinichii, regenereaza celulele hepatice, curata intestinul, fiind recomandat in cura sindromului de colon iritabil.

Este folosita in tratarea acneei, ajutand la mentinerea unui ten curat, facand pielea neteda si catifelata.

In general , anghinarea stimuleaza imunitatea si prevenirea infectiilor.

Are totusi cateva controindicatii , in cazul mamelor care alapteaza, deoarece contine o enzima care scade cantitatea de lapte. Nu este recomandat nici in cazul persoanelor cu afectiuni acute hepatice  si renale.

Anghinarea, o delicatesa gastronomica

Fiind o planta originara din zona mediteraneeana, era firesc ca gastronomia italiana sa acorde anghinarei  statutul de delicatesa  culinara. Veti fi surprinsi in cate moduri se poate gati anghinarea sau cat de ”artistic ” poate fi un preparat cu anghinare proaspata.

Ingredientele pentru o masa gourmet le puteti gasi pe magazinul nostru online Italian Shops.

Asa cum mentionam mai sus, vreme de cateva luni , anghinarea este nelipsita din pietele italiene si din bucataria lor. Dar ea se conserva foarte bine congelata, in suc propriu sau in sos dulce-acrisor. Practic, anghinarea se consuma tot timpul anului, fiind usor digerabila, putin calorica si depurativa.

Fie ca dorim sa pregatim o gustare, o salata, un felul I sau un felul II, o garnitura deosebita  sau un preparat gourmet, putem foarte bine folosi anghinarea ca ingredient preferat.

Salata de anghinare  cruda este cel mai simplu mod de a o gati. E nevoie sa fie foarte proaspata, sa se foloseasca doar ‘’inima’’  anghinarei. Dupa ce a fost curatata, indepartat puful din interior si spalata, e suficient sa fie taiata foarte subtire si asezonata cu ulei de masline , sare si putina lamaie.  Prezentarea preparatului ramane la…creativitatea fiecaruia.

Sa nu uitam ca un preparat creativ face o masa mai bogata !

 

La capitolul  «  Gustari », putem mentiona , de asemenea, Tarta de cartofi cu anghinare, Salata de anghinare cu fructe de mare, Anghinare marinata cu crema de otet balsamic, Anghinare cu creveti, Mousse de anghinare, Tartine de anghinare in cosulet de parmezan, Anghinare umpluta cu branza, Frittata de anghinare, Bruschete cu crema de anghinare, Pate de anghinare, Anghinare cu somon.

 

 

In cazul unui preparat de felul I, se poate pregati Pizza cu anghinare, Supa crema de anghinare, Ravioli cu anghinare, Lasagne cu anghinare, Fettucine cu anghinare si nuci, Tagliatelle cu anghinare si dovleac, Risotto cu anghinare.  Pizza cu anghinare este de departe cea mai gustoasa pizza mono-ingredient : simpla si delicioasa !

 

 

Daca vrem sa preparam  Felul II sau o garnitura pe baza de anghinare, alegerea este foarte vasta. Anghinarea acompaniaza foarte bine atat carnea , cat si pestele sau fructele de mare.

Putem alege intre  Anghinare alla romana, Anghinare umpluta, Anghinare cu cartofi la cuptor, Dorada cu anghinare si masline, File de vitel cu anghinare, Macrou cu anghinare, Sepie umpluta cu anghinare, Anghinare gratinata, Parmigiana de anghinare, Supa de peste cu anghinare, Costite de miel cu anghinare, Crochete de anghinare, Calmar umplut cu anghinare.

 

 

Modul de a gati anghinarea este acelasi : proaspata cu foarte putin ulei de masline, sare si usturoi , se caleste in tigaie, adaugand putina apa pentru a avea umiditatea necesara.

 

Anghinare cu samburi de pin

 

La cuptor se poate pregati anghinarea umpluta, ca garnitura pentru preparate de carne sau peste.

 

Si anghinarea congelata sau conservata in suc propriu se poate gati in acelasi fel, de preferat anghinare intreaga, ca sa nu se desfaca prea mult.

Ingrediente de calitate, placere si un pic de creativitate, astfel se obtine menu-ul perfect!

https://www.italianshops.ro

 

File de porc cu salvie si mere

Posted on Updated on

 

 

File de porc cu mere si cartofi

 

Fileul de porc la cuptor este o reteta usor de preparat si gustoasa, atunci cand vrem sa pregatim un clasic fel II.

 

Ingrediente pentru 6 portii

. file de porc 800 g

. speck 6 felii

. cartofi 600 g

. mere 2

. ulei de masline 4 linguri

. usturoi 2 catei

. salvie 1 legatura

. sare

. piper verde

 

Mod de preparare

Se spala cartofii, fara a se decoji, si se taie in 4, condimentand cu putina salvie, 2 linguri de ulei de masline, sare , piper verde si usturoi. De retinut, cartofii nu trebuie sa fie incoltiti pentru a fi consumati cu tot cu coaja. Se infasoara in folie de aluminiu si se da la cuptor, la 180 de grade, pentru 30 de minute. Daca nu aveti la dispozitie folie de aluminiu sau nu doriti sa folositi, e suficient sa coaceti cartofii condimentati intr-un vas termorezistent cu capac, adaugand cateva picaturi de apa. Astfel, isi vor pastra tot gustul.

Merele se taie felii si se amesteca cu restul de salvie maruntita.

Fileul de porc se spala si se usuca. Se  taie in lungime, se condimenteaza cu sare si piper,  se umple cu merele pregatite anterior, atat cat e posibil. Se leaga cu ata de bucatarie si se infasoara fileul obtinut cu feliile de speck.

Merele ramase se pun in tava, se aseaza deasupra fileul, se stropeste cu alte 2 linguri de ulei de masline, adaugand foarte putina apa pentru a avea umiditatea necesara. Se coace timp de 25-30 de minute.

Se scoate din cuptor, se lasa sa se odihneasca, se indeparteaza firul de ata.

Se serveste cu garnitura de cartofi pregatita si merele.

 

 

Pofta buna!

 

 

File de biban cu sos de capere si masline

Posted on

file de peste cu sos de masline si rosii

 

Preparatele pe baza de peste sunt apreciate pentru rafinatetea gustului si aportul nutritiv de elemente esentiale , precum acizi grasi esentiali Omega 3 si Omega 6.

Bucataria italiana dedica un spatiu foarte amplu acestui tip de preparate, de la preparate de felul I, ca paste, risotto sau supe, la preparate de felul II , de peste in combinatie cu legume de sezon sau cu diverse sosuri.

 

Pestele marin si fructele de mare sunt  preponderent consumate  in Italia . Dar si pestele de apa dulce, sau mai bine zis, anumite specii de peste de apa dulce se afla in topul preferintelor consumatorilor. Una din aceste specii este bibanul, un peste rapitor a carui carne este alba, gustoasa si delicata ca savoare. Desi este un peste de apa dulce, bibanul este intalnit si in ambient marin, de exemplu in Marea Baltica, ale carei ape nu sunt foarte sarate.

Fileul de biban se obtine foarte usor, despicand pestele pe spate, de ambele parti ale aripioarei dorsale. In  zona Lacului Como este tipic preparatul Risotto cu biban, iar in zona Lacului Garda , bibanul se gateste alaturi de un sos pe baza de usturoi, lamaie, patrunjel, ulei de masline si sare.  Anumite combinatii de condimente ne pot ajuta sa preparam ceva cu adevarat deosebit : File de biban cu salvie, Biban cu sos de curry, File de biban cu portocale, File de biban cu ansoa si capere.

 

 

Pentru o diversificare reusita, cu un aport redus de calorii, aceasta este o reteta potrivita. La fel de bine fileul de peste se poate prepara la cuptor.

Vom detalia in continuare reteta preparatului de File de biban in sos de capere si masline.

                                                    Ingrediente pentru 4 portii

4 fileuri de biban

50 g ton la conserva

16 capere

100 g masline fara samburi sau feliate

500 g rosii cherry sau 400 g pulpa de rosii

1 pahar de vin alb

2 catei de usturoi

4 linguri ulei de masline

Sare

Piper

Patrunjel verde

Se spala fileurile de peste si se usuca pentru a indeparta excesul de apa.

In cazul in care folosim rosii proaspete, acestea se spala si se taie in jumatate. Caperele, daca sunt conservate in sare , e necesar sa fie desarate.

Intr-o tigaie antiaderenta suficient de  larga se toarna uleiul de masline, se adauga usturoiul si se dispun fileurile de biban  uscate si condimentate cu putina sare si putin piper. Se caleste foarte putin pe ambele parti pentru a prinde gust. Se sfumeaza cu vinul alb. Cand vinul alb s-a evaporat, se  adauga in continuare tonul faramitat, maslinele, caperele si rosiile cherry taiate sau pulpa de rosii, dupa caz. Se coace cca. 20 de minute la foc mic si cu capac.

Se serveste cu decor de patrunjel , preferabil patrunjel proaspat.

file de biban cu rosii

 

Nu-i asa ca este o reteta teribil de simpla ? Acesta este un preparat italian rapid, nutrient, savuros si cu o prezentare deosebita .

Degustare placuta!

https://www.italianshops.ro/